VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Proprietate a ceea ce este bun, dezirabil și important; p. restr. lucrul bun, dezirabil, important ca atare (adevărul, binele, frumosul); importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Scară de valori = ierarhie a valorilor. Judecată de valoare = judecată normativă care enunță o apreciere. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Consumul de factori de producție necesar pentru obținerea de bunuri economice și servicii. ◊ Valoare de întrebuințare = capacitatea unui bun economic (materiale, servicii, informații) de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport cantitativ în care se schimbă două bunuri economice. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a prețului unei mărfi sau al unei acțiuni, al unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de piață) = prețul fixat pe piață la o anumită dată; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau -) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) pretios, scump, de preț; valoros; b) (despre oameni) important, merituos; cu autoritate; valoros. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia. ♦ (Concr.) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere material, social, moral etc.). ♦ (Concr.) Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite. 2. Eficacitate, putere. Valoare nutritivă. II. 1. (Ec. pol.) Muncă socială necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în marfă. ◊ Valoare de întrebuințare = proprietate a unui lucru de a satisface o anumită necesitate a omului sau a societății. Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. 2. (Concr.) Marfă. 3. (Comerț, Fin.) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. ◊ Valoare comercială (sau de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; curs. ♦ Înscris (cec1, cambie, obligațiune etc.) reprezentând un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentând un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pământ etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. 4. (Mat., Fiz.) Mărime matematică asociată unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii cu altele de aceeași natură. ◊ Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice când nu se ține seamă de semnul (+ sau) pe care îl are. ♦ Rezultat al unui calcul, al unei operații matematice etc. 5. (Muz.) Durata absolută sau relativă a unei note sau a unei pauze. 6. Efect obținut în pictură prin alăturarea a două nuanțe diferite ale unui ton. 7. Sens, nuanță de sens a unui cuvânt. – Din fr. valeur, lat. valor, -oris.

VALOÁRE, valori, s. f. I. 1. Suma calităților care dau preț unui lucru sau unei persoane; măsură, grad în care cineva sau ceva e apreciat; importanță, însemnătate, preț, merit. Singur de obicei, cu ochii mici, în dosul ochelarilor, meditează la adevărata valoare a operei de artă. BACOVIA, O. 232. În «Făt-Frumos, fiul iepei» e numai miraculos, și bucata nu are valoare decît numai pentru limbă. IBRĂILEANU, S. 150. Omule, nu desprețul lucrurile, fie cît de nensemnate. Valoarea lor se măsoară cu nevoia ce ai de ele la un moment anume. CARAGIALE, O. III 197. ◊ Loc. adj. De valoare = a) (despre lucruri) prețios, scump, de preț; valoros. Iar ochii verzi pe cît se pare Smaragde două de valoare. BENIUC, V. 68. Am găsit o carte literară veche de mare valoare. CARAGIALE, O. VII 169; b) (despre oameni) important, meritos; cu autoritate; valoros. Avem aici nevoie de un element de valoare. C. PETRESCU, R. DR. 90. Are și un om de valoare dreptul să dorească aceste plăceri. CARAGIALE, O. III 238. ◊ Expr. A scoate în valoare = a arăta importanța, calitățile esențiale ale unei persoane sau ale unui lucru; a scoate în relief, a sublinia. Profesorul... scoate în valoare fiecare idee înaltă, subliniază importanța lui Pușkin în cultura rusă și în cultura universală. STANCU, U.R.S.S. 154. ♦ (De obicei cu determinări) Ceea ce este important, valoros, vrednic de apreciere, de stimă (din punct de vedere moral, social etc.). Apărător al cauzei păcii, independenței și fericirii popoarelor, tineretul este interesat în cunoașterea valorilor culturale ale diferitelor popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 1/2. ♦ (Concretizat) Persoană înzestrată cu calități deosebite; ființă sau lucru care are o anumită importanță. Partidul și guvernul au hotărît ca toate valorile din trecut ale poporului nostru să fie ridicate la locul ce li se cuvine. SADOVEANU, E. 76. 2. Eficacitate, putere. Valoarea nutritivă a unui aliment. II. 1. (Ec. pol.) Expresie a muncii umane, socialmente necesară pentru producerea unei mărfi și materializată în această marfă. Valorile mărfurilor sînt direct proporționale cu timpul de muncă cheltuit pentru producerea lor. MARX-ENGELS, O. A. I 438. ◊ Valoare de întrebuințare = totalitatea însușirilor materiale care fac ca o marfă să satisfacă anumite nevoi ale omului. Utilitatea unui lucru este aceea care face din el o valoare de întrebuințare. Dar această utilitate nu plutește în aer. Determinată de proprietățile corpului mărfii, ea nu există fără el însuși corpul mărfii, ca fierul, grîul, diamantul etc., este deci o valoare de întrebuințare, sau un bun. MARX, I 76. Valoare de schimb = raport, proporție în care o anumită cantitate de marfă de un anumit fel se schimbă cu o cantitate de marfă de alt fel. Valoare a forței de muncă = valoarea mijloacelor de subzistență necesare pentru întreținerea muncitorului și a familiei sale. Limita ultimă sau limita minimă a valorii forței de muncă o formează valoarea unei cantități de mărfuri, necesară în fiecare zi, fără de care purtătorul forței de muncă, omul, nu-și poate reînnoi procesul de viață. MARX, C. I 181. ♦ (Concretizat) Bun economic; marfă. Pămîntul a devenit o valoare îndoielnică, pînă ce se vor lămuri situațiile. REBREANU, R. I 257. 2. (Comerț; finanțe) Exprimare în bani a costului unei mărfi sau a unei acțiuni, a unui cec etc. Valoarea utilajelor cu care a fost înzestrată economia națională în cursul primului cincinal reprezintă peste 25 de miliarde de lei. GHEORGHIU-DEJ, R. 41. ◊ Valoare extrinsecă v. extrinsec. Valoare intrinsecă v. intrinsec. Valoare nominală v. nominal. Valoare reală v. real. Valoare comercială (sau de circulație) = echivalent în bani al unui bun sau al unei mărfi pe piață; preț. Atunci valoarea terenurilor ar fi redevenit fabuloasă. BOGZA, A. Î. 69. ♦ Înscris (cec, cambie, obligațiune etc.) reprezentînd un drept în bani sau în bunuri de altă natură. ◊ Valoare mobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unor bunuri mobiliare (marfă, bani etc.). Valoare imobiliară = înscris reprezentînd un drept asupra unor bunuri imobiliare (clădiri, pămînt etc.). ♦ Rentabilitate, productivitate. Valoare locativă v. locativ2. ◊ Expr. A pune în valoare v. pune (8). 3. Mărime matematică asociată (după un anumit procedeu de măsurare) unei mărimi fizice. Valoare absolută = valoarea unei expresii matematice cînd nu se ține seama de semnul (+ sau -) pe care îl are. 4. Durata unui sunet muzical (indicată prin desenul notei respective). 5. Sens (sau nuanță de sens) al unui cuvînt. A dat cuvintelor simple valori nouă și armonii surprinzătoare. SADOVEANU, E. 75. – Variantă: (regional) valóră (ȘEZ. XII 176) s. f.

VALÓRĂ s. f. v. valoare.

valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri

valoáre s. f., g.-d. art. valórii; pl. valóri

VALOÁRE s. 1. (MAT.) (înv.) preț. (Cifra 0 nu are adesea nici o ~.) 2. (MAT.) valoare absolută modul. 3. v. preț. 4. v. curs. 5. v. bun. 6. v. putere. 7. putere, valabilitate. (Actul acesta are ~ de lege.) 8. v. sens. 9. eficacitate, putere. (~ nutritivă.) 10. calitate, însușire. (~ deosebită a unui produs de artă.) 11. v. nivel. 12. v. capacitate. 13. merit, (înv.) vrednicie. (Lipsit de orice ~.) 14. v. importanță. 15. v. însemnătate. 16. v. seriozitate. 17. importanță, însemnătate, (fig.) preț. (~ cuvântului scris.) 18. importanță, însemnătate, semnificație, sens, (fig.) preț. (~ actului Unirii.)

Valoare ≠ nonvaloare

VALOÁRE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializată într-o marfă. ♦ Categorie economică proprie economiei bazată pe producția de mărfuri. 2. Sumă de bani care reprezintă echivalentul prețului unei mărfi, unui cec, al unei acțiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Mărime matematică asociată unei mărimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticală a unui cuvânt. 6. (Pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calităților care fac un lucru bun, căutat, apreciat; însemnătate, importanță, preț. 2. Suma însușirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care întrunește calități deosebite. [Gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor].

VALOÁRE s. f. 1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit. ♦ judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor. ◊ (ec.) ă mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni. 4. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc. ◊ înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

valoáre (-óri), s. f. – Importanță, preț, merit. Fr. valeur. – Der. valora, vb. (a prețui); valoriza, vb. (a da o anumită valoare); valorifica, vb. (a valoriza); valoros, adj., din fr. valeureux; devaloriza, vb., din fr. dévaloriser; valută, s. f. (deviză), din it. valuta; valutar, adj. (referitor la valută).

valoare f. 1. cât prețuește un lucru, o persoană: un obiect fără valoare, un om de mare valoare; 2. efect de comerț, bilet de bancă (poliță, acțiune, obligațiune): are în portofoliu valori pentru un milion; 3. însemnarea justă a termenilor: valoarea unei vorbe.

*valoáre f., pl. orĭ (lat. valor, d. valére, a avea vigoare. V. validitate). Cît valorează un lucru saŭ o persoană: obĭect, om de mare valoare. Însemnare exactă a vorbelor: valoarea cuvintelor. Pl. Hîrtiĭ de valoare (bilete de bancă, polițe, acțiunĭ, obligațiunĭ ș. a.). De valoare, de preț, prețios: obĭect de valoare; capabil: om de valoare. A pune în valoare, a face să valoreze.

VALOARE s. 1. (MAT.) (înv.) preț. (Cifra 0 nu are nici o ~.) 2. cost, preț. (~ a unei mărfi.) 3. curs. (~ dolarului.) 4. bun. (Deținător de ~i.) 5. legalitate, putere, valabilitate, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 6. putere, valabilitate. (Actul acesta are ~ de lege.) 7. accepție, conținut, însemnare, înțeles, semnificație, sens, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simț, tîlc. (~ unui cuvînt.) 8. eficacitate, putere. (~ nutritivă.) 9. calitate, însușire. (~ deosebită a unui produs de artă.) 10. calitate, nivel, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de o ~ deosebită.) 11. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.) 12. merit, (înv.) vrednicie. (Lipsit de orice ~.) 13. importanță, însemnătate, pondere. (Are o ~ redusă în ansamblu.) 14. importanță, însemnătate. (~ unei descoperiri.) 15. importanță, însemnătate, seriozitate. (~ contribuției sale.) 16. importanță, însemnătate, (fig.) preț. (~ cuvîntului scris.) 17. importanță, însemnătate, semnificație, sens, (fig.) preț. (~ actului Unirii.)

irațională, valoare ~, valoare* rezultată din diviziunea (1) excepțională a duratelor* (triolet*, cvintolet*) etc. Termenul a fost împrumutat din matematică pentru a defini raportul dintre divizorul obișnuit al măsurilor* (2, cu multiplii săi, pentru cele binare*, 3, cu multiplii săi, pentru cele ternare*) și un divizor străin (5, 7, 9 etc.) apărut ocazional. Dar dacă trioletele, sextoletele*, septoletele* etc. dau într-adevăr raporturi iraționale (căci 2/3, 4/6, 4/7 nu pot fi exprimate prin fracții zecimale finite), în cazul duoletelor*, cvartoletelor* sau cvintoletelor, termenul de „irațional” e aplicat într-un mod arbitrar, raporturile create (3/2, 3/4, 4/5) fiind, matematic vorbind „raționale”.

valoare I. (it. valore; fr. valeur; germ. Wert; engl. value) (în sens larg) 1. Determinare a unei cantități sau raport cantitativ la nivelul unuia din următorii parametri ai sunetului muzical: înălțime*, durată*, intensitate*. 2. V. acustică, v. determinată printr-o unitate de măsură extramuzicală (Hz pentru frecvență*, respectiv înălțime, secunda pentru durată, Db (v. bel) pentru intensitate etc.). 2. V. muzicală, v. stabilită printr-o unitate de măsură proprie unuia din sistemele de organizare a înălțimilor, duratelor, intensităților sunetelor muzicale. Astfel, v. înălțimilor se atribuie în funcție de la1 = 440 Hz; v. raporturilor dintre înălțimi (intervale*) se stabilesc pe baza unor intervale-etalon, diferite de la un sistem intonațional la altul (ex.: cvinta* perfectă în sistemul pitagoreic, semitonul* diatonic și cel cromatic în sistemul Mercator-Holder, semitonul temperat în sistemul egal temperat – v. temperare etc.); v. de durate se determină prin raportare la unitatea ritmică etalon – nota întreagă; iar v. de intensitate se stabilesc – cu anumită libertate – în funcție de o dinamică* (care consta în ansamblul nuanțelor orânduite gradat). II. 1. (în sens restrâns). Echivalentul grafic al duratei unui sunet sau pauze* muzicale, simbolizată prin forma notei sau a pauzei. V. este o determinare relativă a timpului de desfășurare a sunetului (pauzei) considerat(e), indicând asupra raportului temporal care se stabilește între acesta (aceasta) și unitatea-etalon; durata sa „absolută” este o mărime complex condiționată de o seamă de coordonate ale textului muzical concret căruia îi aparține: măsură*, tempo (2), stil* etc. – v. durată (I, 1, 2). 2. V. adăugată, „valoare scurtă adiționată unui ritm oarecare printr-o notă, pauză sau punct” (O. Messiaen). Utilizarea v. adăugate a devenit un procedeu de variație tinzând către obținerea unor structuri ritmice libere, emancipate față de măsură. V.: ritm; variație; sistem (II, 6).

LA VALEUR N’ATTEND PAS LE NOMBRE DES ANNÉES (fr.) valoarea nu așteaptă numărul anilor – Corneille, „Le Cid”, act. II, scena 2. Calitățile, însușirile nobile se pot afirma la orice vârstă.

VALOÁRE s. f. (< fr. valeur, < it. valore < lat. valor, -is): 1. sumă a diverselor însușiri care caracterizează, dintr-un anumit punct de vedere, cuvintele, expresiile sau structurile dintr-un text; semnificație, de un anumit ordin, a cuvintelor, a expresiilor sau a structurilor dintr-o comunicare. Se poate vorbi astfel despre o v. lexicală, despre o v. gramaticală, despre o v. morfologică (substantivală, adjectivală, numerală, pronominală, nominală, verbală, adverbială, interjecțională, prepozițională și conjuncțională), despre o v. onomatopeică sau despre o v. stilistică a cuvintelor, a expresiilor sau a construcțiilor dintr-un text; despre o v. neutrală a formelor i și o neaccentuate ale pronumelui personal în anumite expresii și structuri (dă-i cu bere, dă-i cu vin..., a luat-o razna); despre o v. hortativă a conjunctivului și a infinitivului prezent în anumite situații (să pleci!, a nu se apleca în afară!), despre o v. fundamentală și despre o v. secundară a unor timpuri; despre o v. condițională, optativă sau potențială a unei comunicări etc. 2. termen folosit în sintagmele adverbe cu v. multiple, interjecții cu v. multiple și conjuncții cu v. multiple (în opoziție cu „adverbe specializate”, „interjecții specializate” și „conjuncții specializate”); în sintagmele v. de întrebuințare ale părților de vorbire, v. relaționale ale comparației (egalitatea și inegalitatea), v. temporale și v. modale la timpurile verbelor și v. ale reflexivului (de reflexiv obiectiv, reciproc, posesiv, participativ, pasiv, dinamic, eventiv și impersonal) în cadrul diatezei reflexive la verb.

cârpă de valoare expr. (intl.) pânză.