valmă definitie

2 intrări

15 definiții pentru valmă

a-válma [At: DOSOFTEI, V. S. 10 / E: a2 + valma] (Îrg; iuz) 1-2 a, av (Care este) amestecat, fără distincție între lucruri disparate. 3-4 a, av (Care este) îngrămădit și în dezordine. 5-6 a, av (Care este) adunat împreună, fără deosebire de vârstă, rang, religie etc. 7 a Obștesc. 8 sf Obște. 9 sf Năvală. 10 a, av (Jur) (Care este) stăpânit în comun. 11 a (Jur) (D. investiții, beneficii sau pierderi) La care se participă în mod solidar.
VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [= valit’] „a veni buluc, a se îmbulzi”.
VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se îmbulzi.
VÁLMĂ, vălmi, s. f. Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. La acea valmă năprasnică de vaiete și blesteme se clăti încăperea din temelii. DELAVRANCEA, S. 95. Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frînt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. VLAHUȚĂ, O. A. 34. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = laolaltă, amestecat; claie peste grămadă. Slujitoarele începură a aduce salam de Sibiu, brînzeturi, sardele, șuncă – bunătăți de-a valma. VORNIC, P. 228. O mare sală deșartă, mai ales cînd are-n fundul ei și-o scenă cu decorațiuni aruncate de-a valma, produce... o impresie foarte proastă. SLAVICI, O. I 338. Hroiot, oștean vestit, Ca să-i mai îmbărbăteze, de-a valma printre soldați, Se luptă. NEGRUZZI, S. I 122. Copiii săi creștea și era d-a valma și de o seamă cu cei boierești. PISCUPESCU, O. 24. Expr. A da valma = a da buzna, a năvăli, a se repezi. Cîțiva flăcăi... dau valma prin fete: mai le ciupesc, le mai sărută, DELAVRANCEA, S. 11.
de-a válma loc. adv.
válma (pop.; în expr.) s. f. art.
de-a válma loc. adv.
válmă s. f., pl. vălmi
VÁLMĂ s. v. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală.
válmă s. f. – În expresia de-a valma: claie peste grămadă. Sl. valŭmŭ, de la valŭ, cf. val (Cihac, II, 446; Tiktin), cf. rus. valom, ceh. valme. – Der. vălmaș (der. devălmaș), s. m. (coproprietar); (în)vălmăși, vb. (a amesteca, a arunca în dezordine; a confunda, a încurca, a zăpăci); (în)vălmășag, s. n. (amestec, luptă); (în)vălmășeală, s. f. (îngrămădire, încăierare); valmeș, adv. (amestecat, confuz).
deavalma adv. V. avalma.
valma f. confuziune: periră ’n valma răsvrătitelor talazuri ║ (de-a) 1. în comun; 2. într’un mod confuz. [Rus. VALOMŬ, cu duiumul, în massă (ca valurile mării)].
de-a valma V. valma.
válma (în de-a válma) loc. adv. (vsl. valŭmŭ, rus. válom, valit, cu grămada, în valurĭ, d. val, val; ceh. valem, valme, cu grămada, valmo, undulînd, curgînd răpede. Tot așa: sudalmă d. ung. szidalom. Cp. și cu aidoma). În comun, amestecat, la un loc, claĭe peste grămadă: a pune, a arunca de-a valma. V. podmol.
valmă s. v. AFLUENȚĂ. AFLUX. AGLOMERAȚIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂȘEALĂ.

valmă dex

Intrare: valmă
valmă substantiv feminin
Intrare: de-a valma
de-a valma
valmă substantiv feminin