VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali.

VALÍU, valii, s. m. (În Imperiul Otoman) Guvernator al unui vilaiet. – Din tc. vali.

VALÍU, valii, s. m. (Turcism învechit și arhaizant) Guvernator al unui vilaiet. Ascultă, bre hoge... valiid nostru, care-i pînea lui dumnezeu, are trei patimi. SADOVEANU, O. L. 254. M-am dus de am făcut vizită valiului acelui vilaiet. GHICA, S. 388.

váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii)

valíu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii

valíu (-íi), s. m. – Guvernator al unei provincii turcești. Tc. (arab.) vali (Șeineanu, III, 127). Sec. XVIII, înv.

valiu m. guvernatorul unui vilaiet: m’am dus de am făcut vizită valiului GHICA. [Turc. VALI, vicerege].

valíŭ m. (turc. [d. ar.] vali, derivat d. vilaĭet). Vechĭ. Guvernator general al uneĭ provinciĭ la Turcĭ.