valent definitie

6 definiții pentru valent

valént adj. m., pl. valénți; f. sg. valéntă, pl. valénte
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. (< fr. -valent, cf. lat. valens)
*valént, -ă adj. (lat. válens, -éntis). Chim. Care are o valență. (Corpu care are o valență se numește monovalent, cel cu doŭă bi-, cel cu treĭ tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cincĭ penta-).
VALENT lat. Valens „puternic, viguros” 1. Ualint (Syn). 2. Olentie mold., 1656 (Sur X). 3. Alent împărat („Valens”), la Moxa. 4. Din ung. Bálint (Walint): Balint (Sd XV; 17 B II 349); -ele t. (AO XIII 428); -ești s (C Ștef); Balinți s.; Bălint (Ard; -escu (AO XII 383).
-VALENT „care valorează, valență”. ◊ L. valens „tare, puternic” > fr. -valent, germ. id., engl. id. > rom. -valent.

valent dex

Intrare: valent (suf.)
valent suf.
Intrare: Valent
Valent
Intrare: valent (adj.)
valent adj. adjectiv