Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru valent

val├ęnt adj. m., pl. val├ęn╚Ťi; f. sg. val├ęnt─â, pl. val├ęnte
VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
-VAL├ëNT elem. ÔÇ×care valoreaz─âÔÇŁ, ÔÇ×valen╚Ť─âÔÇŁ. (< fr. -valent, cf. lat. valens)
*val├ęnt, -─â adj. (lat. v├ílens, -├ęntis). Chim. Care are o valen╚Ť─â. (Corpu care are o valen╚Ť─â se nume╚Öte monovalent, cel cu do┼ş─â bi-, cel cu tre─ş tri-, cel cu patru tetra-, cel cu cinc─ş penta-).
VALENT lat. Valens ÔÇ×puternic, vigurosÔÇŁ 1. Ualint (Syn). 2. Olentie mold., 1656 (Sur X). 3. Alent ├«mp─ârat (ÔÇ×ValensÔÇŁ), la Moxa. 4. Din ung. B├ílint (Walint): Balint (Sd XV; 17 B II 349); -ele t. (AO XIII 428); -e╚Öti s (C ╚śtef); Balin╚Ťi s.; B─âlint (Ard; -escu (AO XII 383).
-VALENT ÔÇ×care valoreaz─â, valen╚Ť─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. valens ÔÇ×tare, puternicÔÇŁ > fr. -valent, germ. id., engl. id. > rom. -valent.

Valent dex online | sinonim

Valent definitie

Intrare: valent (suf.)
valent suf.
Intrare: Valent
Valent
Intrare: valent (adj.)
valent adj. adjectiv