Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

44 defini╚Ťii pentru val

VAL2, valuri, s. n. Meterez de p─âm├ónt care servea ├«n Antichitate ca fortifica╚Ťie militar─â. ÔÇô Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo.
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Und─â format─â la suprafa╚Ťa oceanelor, a m─ârilor ╚Öi a lacurilor prin mi╚Öcarea oscilatorie a maselor de ap─â datorit─â v├óntului, mai rar, unui cutremur; talaz. ÔŚŐ Loc. adv. Val-v├órtej = ├«n mare grab─â, foarte repede; vijelios. ├Än valuri sau valuri-valuri = a) unul dup─â altul, succesiv; b) din plin, cu gr─âmada. ÔŚŐ Expr. Valurile vie╚Ťii (sau lumii, lume╚Öti) = greut─â╚Ťile, ├«ncerc─ârile prin care trece omul ├«n via╚Ť─â; vicisitudinile vie╚Ťii. Valurile tinere╚Ťii = inconsecven╚Ťa, dibuirile inerente v├órstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mi╚Öc─â, vine ├«n cantitate mare sau se n─âpuste╚Öte ca ni╚Öte valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca form─â ╚Öi mi╚Öcare) cu un val. 3. Fig. (├Änv. ╚Öi pop.) ├«ncercare grea; nepl─âcere, necaz. II. 1. Cantitate de ╚Ťes─âtur─â ├«nf─â╚Öurat─â pe un cilindru special de lemn sau de carton; v─âl─âtuc, tr├ómb─â. ÔŚŐ Val de tei = sul f─âcut din ╚Öuvi╚Ťe lungi de scoar╚Ť─â de tei care se folosesc ca sfoar─â de legat. 2. (Tipogr.) Pies─â cilindric─â de metal la presele de imprimat ╚Öi de f─âl╚Ťuit. 3. (Reg.) T─âv─âlug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se ├«nf─â╚Öoar─â lan╚Ťul care ╚Ťine g─âleata la o f├ónt├ón─â. 5. (├Än sintagma) Valul ╚Ötreangului = la╚Ťul cu care se prinde ╚Ötreangul sau ╚Öleaul2 de crucea c─âru╚Ťei. ÔÇô Din sl. val┼ş.
V─éL, v─âluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucat─â de ╚Ťes─âtur─â fin─â, de obicei transparent─â, pe care ╚Öi-o pun femeile pe cap sau cu care ├«╚Öi ├«nv─âluie corpul ori o parte a lui. ÔŚŐ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un v─âl (de) pe ochi = a ├«nceta (sau a ├«ncepe) s─â vad─â, s─â judece limpede, s─â ├«n╚Ťeleag─â ceva. 2. (Anat.; ├«n sintagma) V─âlul palatului = por╚Ťiunea muscular─â care continu─â, ├«n partea posterioar─â a cavit─â╚Ťii bucale, palatul tare (dur) ╚Öi care se termin─â cu omu╚Öorul. 3. (Bot.; ├«n compusul) V─âlul-miresei = plant─â erbacee anual─â, mic─â, cu flori lineare (Gypsophila muralis). ÔÇô Din lat. velum. Cf. fr. voile.
VAL2, valuri, s. n. Meterez de p─âm├ónt care servea ├«n antichitate ca fortifica╚Ťie militar─â. ÔÇô Din lat. vallum. Cf. germ. Wall, it. vallo.
VAL1, valuri, s. n. I. 1. Mas─â de ap─â care ├«nainteaz─â prin mi╚Öc─âri oscilatorii la suprafa╚Ťa unei m─âri, a unui fluviu etc., form├ónd creste ╚Öi ad├óncituri; talaz. ÔŚŐ Loc. adv. Val-v├órtej = ├«n mare grab─â, foarte repede; vijelios. ├Än valuri sau valuri-valuri = a) unul dup─â altul, succesiv; b) din plin, cu gr─âmada. ÔŚŐ Expr. Valurile vie╚Ťii (sau lumii, lume╚Öti) = greut─â╚Ťile, ├«ncerc─ârile prin care trece omul ├«n via╚Ť─â; vicisitudinile vie╚Ťii. Valurile tinere╚Ťii = inconsecven╚Ťa, dibuirile inerente v├órstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mi╚Öc─â, vine ├«n cantitate mare sau se n─âpuste╚Öte ca ni╚Öte valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca form─â ╚Öi mi╚Öcare) cu un val. 3. Fig. (├Änv. ╚Öi pop.) ├Äncercare grea; nepl─âcere, necaz. II. 1. Cantitate de ╚Ťes─âtur─â ├«nf─â╚Öurat─â pe un cilindru special de lemn sau de carton; v─âl─âtuc, tr├ómb─â. ÔŚŐ Val de tei = sul f─âcut din ╚Öuvi╚Ťe lungi de scoar╚Ť─â de tei care se folosesc ca sfoar─â de legat. 2. (Tipogr.) Pies─â cilindric─â de metal la presele de imprimat ╚Öi de f─âl╚Ťuit. 3. (Reg.) T─âv─âlug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se ├«nf─â╚Öoar─â lan╚Ťul care ╚Ťine g─âleata la o f├ónt├ón─â. 5. (├Än sintagma) Valul ╚Ötreangului = la╚Ťul cu care se prinde ╚Ötreangul sau ╚Öleaul de crucea c─âru╚Ťei. ÔÇô Din sl. val┼ş.
V─éL, v─âluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucat─â de ╚Ťes─âtur─â fin─â, de obicei transparent─â, pe care ╚Öi-o pun femeile pe cap sau cu care ├«╚Öi ├«nv─âluie corpul ori o parte a lui. ÔŚŐ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un v─âl (de) pe ochi = a ├«nceta (sau a ├«ncepe) s─â vad─â, s─â judece limpede, s─â ├«n╚Ťeleag─â ceva. 2. (Anat.; ├«n sintagma) V─âlul palatului = por╚Ťiunea muscular─â care continu─â, ├«n partea posterioar─â a cavit─â╚Ťii bucale, palatul tare (dur) ╚Öi care se termin─â cu omu╚Öorul. 3. (Bot.; ├«n compusul) V─âlul-miresei = plant─â erbacee anual─â, mic─â, cu flori lineare (Gypsophila muralis). ÔÇô Din lat. velum. Cf. fr. voile.
VAL2, valuri, s. n. Meterez de p─âm├«nt (av├«nd deasupra o palisad─â) care servea ├«n antichitate (╚Öi mai t├«rziu) drept fortifica╚Ťie militar─â. Ei mai posed─â. ╚Öi deosebite valuri de ap─ârare, ridicate in diferite direc╚Ťiuni pe acea muche. ODOBESCU, S. III 580. Sinan mai ├«nt─âri ╚Öi zidul cel gros dimprejurul acestui palat, din am├«ndou─â p─âr╚Ťile, cu p─âm├«nt ╚Öi cu un val de palisade de copaci, amesteca╚Ťi cu p─âm├«nt. B─éLCESCU, O. II 100. ÔŚŐ (Prin analogie) ├Än fa╚Ťa pe╚Öterii mele ╚Öi pe ├«ntinderea trebuitoare, p─âdurile desfiin╚Ťate se pref─âcur─â ├«ntr-un val ├«nalt... de trunchiuri de copaci. HOGA╚ś, M. N. 167.
VAL1, valuri, s. n. I. Mas─â de ap─â care ├«nainteaz─â (sau face impresia c─â ├«nainteaz─â) ridic├«ndu-se ╚Öi cobor├«ndu-se la suprafa╚Ťa unei m─âri, a unui fluviu etc.; talaz. Vasul nostru b─âtr├«n, sl─âbit din ├«ncheieturi, gemea greoi, cutremurat la fiecare val ce se izbea ├«n coastele-i de lemn. BART, S. M. 52. Ca un glas domol de clopot Sun─â codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. CO╚śBUC, P. I 48. Singuratece izvoare f─âc cu valurile larm─â. EMINESCU, O. I 83. ÔŚŐ Fig. M─ârirea s─â-l ├«nece ├«n valurile sale! ALECSANDRI, T. II 164. Loc. adv. ├Än valuri sau valuri-valuri = unul dup─â altul, succesiv, p. ext. din plin, cu gr─âmada, puhoi. I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206. C─âldura valuri-valuri Se revars─â. CO╚śBUC, P. I 222. Por╚Ťile zilei se deschid ╚Öi, ├«n valuri, curge lumina pe v─âi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 410. Cad s─âge╚Ťile ├«n valuri care ╚Öuier─â, se toarn─â. EMINESCU, O. I 148. ÔŚŐ Expr. ├Än valul apei = contra direc╚Ťiei valurilor, ├«mpotriva cursului apei, ├«n susul apei. Din picioare se pescuie╚Öte ╚Öi merg├«nd la deal ┬ź├«n valul apei┬╗. ANTIPA, P. 152. Valurile vie╚Ťii (sau lumii, lume╚Öti) = greut─â╚Ťile, ├«ncerc─ârile prin care trece omul ├«n via╚Ť─â; vicisitudinile vie╚Ťii. Omul e dator s─â se lupte c├«t o putea cu valurile vie╚Ťii. CREANG─é, P. 235. ├Än interval, cei trei fra╚Ťi desmo╚Öteni╚Ťi cercau valurile lumii sub orizonturi str─âine. HASDEU, I. V. 99. Adeseori departe de-a lumei tri╚Öte valuri, Cu p─âsuri regulate eu m─âsur al t─âu pod, Bahlui! ALECSANDRI, P. I 202. S─â mai uite de aste valuri lume╚Öti. ╚śEZ. IV 17. Valurile tinere╚Ťii = nestatornicia, inconsecven╚Ťa, dibuirile inerente v├«rstei tinere. Ei! nu te ru╚Öina! Ale tinere╚Ťii valuri! CARAGIALE, T. II 68. Valul (sau valurile) vremii = curgere, desf─â╚Öurare, trecere a vremii. Ca valul vremilor ce curg At├«tea c├óntece s-au dus. GOGA, P. 22. Parc─â nici n-o atinsese valul vremii. Aceea╚Öi b─âtr├«nic─â sprinten─â ╚Öi vesel─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 497. Din valurile vremii, iubita mea, r─âsai Cu bra╚Ťele de marmur, cu p─ârul lung, b─âlai. EMINESCU, O. I 213. II. Fig. Nume generic dat unor lucruri care pot fi comparate cu valul (I), ca form─â sau ca mi╚Öcare. 1. (Predomin─â ideea de aplecare ╚Öi de ridicare) C─âtre sf├«r╚Öit de iunie, valurile spicelor ├«nc─ârcate se p─âstreaz─â ├«nc─â verzi. RALEA, O. 135. Vedeam valuri verzi de gr├«ne, unduirea unei ini╚Öti. EMINESCU, O. I 141. Valurile de iarb─â... nu-i insufl─â ├«ngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU S. III 15. ÔÖŽ Oscila╚Ťie, fluctua╚Ťie. Nu mai trebuiesc comentarii la mica poezioar─â pe care mi-a inspirat-o nestatornicia valurilor politicei daco-romane. CARAGIALE, O. VI 50. 2. (Predomin─â ideea de mase ├«n succesiune continu─â ╚Öi tumultuoas─â) Valul de oameni se retrage. DUMITRIU, N. 98. Valuri de frunze treceau, te ├«nfiorau cu fo╚Önetul lor trist. SADOVEANU, O. I 330. Colonelul asculta distrat, privind valurile de lume. C. PETRESCU, ├Ä. II 11. 3. (Predomin─â ideea de mas─â ├«nvolburat─â) Dup─â un timp, oboseala ├«mi d─â ca un val de nebunie. CAMIL PETRESCU, U. N. 391. ├Ämi venise a╚Öa ├«n ochi ca un val de bucurie. C. PETRESCU, S. 146. Un val fierbinte de m├«nie parc─â i se ridic─â din t─âlpi pin─â-n r─âd─âcina p─ârului. MIRONESCU, S. A. 29. ÔÖŽ Impuls, av├«nt, curent. 4. (Predomin─â ideea de mas─â care se revars─â, cople╚Öe╚Öte) C├«nd st─âtea valul de ploaie, r─âm├«nea v├«ntul sunind ╚Öi fluier├«nd. SAVODEANU, M. C. 51. Titu r─âspunse cu un val de s─ârut─âri. REBREANU, R. I 248. Un val de aer umed am adus cu mine-n cas─â. TOP├ÄRCEANU, B. 73. 5. (Predomin─â ideea de linie sinuoas─â, ├«nv─âlurat─â) De la asfin╚Ťit suiau cu grab─â valuri de nouri spre cre╚Ötetul bol╚Ťii. SADOVEANU, O. III 591. P─ârul ei cel negru-n valuri de m─âtas─â se desprinde. EMINESCU, O. I 142. 6. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) ├«ncercare grea, cump─ân─â. N-ai ╚Ötiut nici de n─âcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. SADOVEANU, O. VII 49. Se ├«ncurc─â pu╚Ťin pe la cr├«╚Öma din sat, spre a-╚Öi drege cheful dup─â un val a╚Öa de greu. GANE, N. II 13. ÔŚŐ Expr. A avea val = a avea nepl─âceri, dificult─â╚Ťi; a trece printr-un pericol, printr-o cump─ân─â. A╚Öa c─â-i poate cunoa╚Öte un om ├«n╚Ťelept c─â ei au avut val ├«n noaptea aceea. PAMFILE, S. T. 127. Toarce sub╚Ťire ╚Öi r─âsuce╚Öte bine tortul, s─â fie tare, s─â nu avem val cu el la ╚Ťesut. RETEGANUL, P. I 53. A face cuiva val = a provoca cuiva nepl─âceri, a-i face greut─â╚Ťi. M─â duc s─â nu v─â fac val. RETEGANUL, P. I 76. Du-te, m├«ndr─â, mutului, Nu-mi f─â val tu capului. HODO╚ś, P. P. 124. 7. (Popular) Treab─â, motiv, pretext. Nu ╚Ötiu ce valuri mi-a╚Ö face s─â v─âd pe badea cum zace. ╚śEZ, XX 39. III. Nume dat unor obiecte ├«n form─â de sul sau de cilindru. 1. Sul de p├«nz─â sau de alt─â ╚Ťes─âtur─â, ├«nf─â╚Öurat─â de obicei pe un cilindru de lemn sau de carton; v─âl─âtuc, tr├«mb─â. ├Ä╚Öi lu─â un val de p├«nz─â ╚Öi cobor├« s─â-l ghileasc─â. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. ├Äncepur─â a scoate din lada babei valuri de p├«nz─â. CREANG─é, P. 14. De la u╚Ö─â p├«n─â-n cas─â Numai valuri de m─âtas─â. P─éSCULESCU, L. P. 52. Am s─â te v├«nd ├«n t├«rg la Buz─âu Pe chile de gr├«u, Valuri de postav. TEODORESCU, P. P. 57. Val de tei = sul f─âcut din ╚Öuvi╚Ťe lungi de scoar╚Ť─â de tei, care se folosesc ca sfoar─â de legat. F─â-m─â, doamne, val de tei, ╚śi m-arunc─â-ntre femei. CREANG─é, A. 64. 2. (Tipogr.) Pies─â cilindric─â de metal la presele de imprimat ╚Öi de f─âl╚Ťuit. 3. (├Än expr.) Valul ╚Ötreangului = la╚Ťul cu care se prinde ╚Ötreangul sau ╚Öleaul de crucea c─âru╚Ťei; orcicar. 4. (Regional) T─âv─âlug (2), treier─âtoare (2). Caii poart─â dup─â d├«n╚Öii, mai ales la treieratul ov─âzului, un sul de piatr─â cu ╚Öase praguri care se nume╚Öte t─âv─âluc. val. PAMFILE, A. R. 207. 5. Sul de lemn sau de metal, pe care se ├«nf─â╚Öoar─â ╚Öi de pe care se desf─â╚Öoar─â lan╚Ťul care ╚Ťine g─âleata la f├«nt├«n─â. 6. V─âl─âtuc (4).
V─éL, v─âluri, s. n. 1. ╚Ües─âtur─â u╚Öoar─â cu care femeile ├«╚Öi acoper─â capul, l─âs├«nd-o s─â at├«rne pe spate sau pe fa╚Ť─â. S─â-╚Ťi desprind din cre╚Ötet v─âlul, S─â-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. Femeile s├«nt ├«nvelite cu mantile albe; pe cap poart─â un v─âl alb ╚Öi pe figur─â un alt v─âl ├«nchis, des. prin care v─âd f─âr─â s─â fie v─âzute. BOLINTINEANU, O. 289. ÔŚŐ Fig. Un v─âl u╚Öor de aburi r─ât─âcea ├«n v─âi. GALACTION, O. I 101. De sus z─âpada c─âdea ├«ntr-un v─âl u╚Öor. DUN─éREANU, CH. 76. ÔŚŐ Expr. A i se pune cuiva un v─âl pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (sau a-i c─âdea) cuiva un v─âl de pe ochi (sau de pe frunte) = a-╚Öi pierde (sau a-╚Öi rec─âp─âta) senin─âtatea, vioiciunea; a ├«nceta (sau a ├«ncepe) s─â vad─â, s─â ├«n╚Ťeleag─â, s─â judece limpede. C├«nd Tudor intr─â ├«n satul str─âmo╚Öilor lui, la ╚śoim─âre╚Öti, parc─â i se lu─â un v─âl de pe frunte. SADOVEANU, O. VII 59. ├Än clipa urm─âtoare ├«i c─âzu v─âlul de pe ochi. REBREANU, R. II 203. ÔÖŽ ╚Ües─âtur─â u╚Öoar─â care acoper─â ╚Öi ├«nv─âluie corpul; ve╚Öm├«nt larg, diafan. V─âzui pieptul t─âu t├«n─âr b─ât├«nd de turburare, Subt v─âlul ce s─âlta. ALEXANDRESCU, M. 121. 2. Fig. Tot ceea ce se ├«ntinde, coboar─â, se las─â peste ceva, acoperind, ascunz├«nd privirilor. M─ân─âstirea neagr─â, ca-ntr-un v─âl de t─âcere ╚Öi m├«hnire, ├«╚Öi ridica ├«n cer. turnurile chiar l├«ng─â noi. SADOVEANU, O. VII 229. Coboar─â-╚Ťi, iarn─â alb─â, v─âlul magic. CAZIMIR, L. U. 38. Bogat─â ├«n ├«ntinderi st─â lumea-n promoroac─â, Ce sate ╚Öi c├«mpie c-un luciu v─âl ├«mbrac─â. EMINESCU, O. I 69. 3. (Anat.; ├«n expr.) V─âlul palatului = membran─â care acoper─â cerul gurii, prelungindu-se spre faringe ╚Öi desp─âr╚Ťind cavitatea nazal─â de cea bucal─â. ÔÇô Pl. ╚Öi: (neobi╚Önuit) v─âle (ODOBESCU, S. I 385).
val s. n., pl. váluri
văl s. n., pl. vắluri
val (masă de apă, trâmbă, instrument, meterez) s. n., pl. váluri
v─âl s. n., (╚Ťes─âturi) pl. v─âluri
v─âlul-mir├ęsei (bot.) s. n.
VAL s. 1. talaz, und─â. (~urile m─ârii.) 2. v. bucl─â. 3. v. v├órtej. 4. (TEHN.) (reg.) juv─â╚Ť, orcicar. (~ul prinde ╚Öleaul sau ╚Ötreangul la crucea c─âru╚Ťei.) 5. v. sul.
V─éL s. 1. v. voal. 2. (ANAT.) v─âl palatin = palat moale, v─âlul palatului; v─âlul palatului v. v─âl palatin.
VAL s.n. Formă de relief din jurasic, reprezentând o vale sinclinală. [< fr., engl. val].
V─éL s.n. 1. Bucat─â de p├ónz─â fin─â ╚Öi transparent─â cu care-╚Öi acoper─â femeile capul. 2. ╚śal, broboad─â. ÔŚŐ A(-╚Öi) lua v─âlul = a se c─âlug─âri. 3. V─âlul palatului = membrana care desparte cavitatea bucal─â de cea nazal─â, acoperind cerul gurii ╚Öi prelungindu-se p├ón─â spre faringe. [Pl. -luri. / < lat. velum, cf. fr. voile, it. velo].
VAL s. n. meterez de p─âm├ónt, ca fortifica╚Ťie militar─â. (< lat. vallum, germ. Wall, it. vallo)
V─éL s. n. 1. bucat─â de p├ónz─â fin─â ╚Öi transparent─â cu care-╚Öi acoper─â femeile capul. 2. ╚Öal, broboad─â. ÔÖŽ a(-╚Öi) lua ┼şl = a se c─âlug─âri. 3. ┼şl palatului = membrana care desparte cavitatea bucal─â de cea nazal─â, acoperind cerul gurii. (< lat. velum)
val (valuri), s. n. ÔÇô 1. Und─â, talaz. ÔÇô 2. V─âl─âtuc, ╚Ťes─âtur─â ├«nf─â╚Öurat─â pe un cilindru. ÔÇô 3. Pies─â cilindric─â de metal la ma╚Öina tipografic─â. ÔÇô 4. ├Äncercare grea, nepl─âcere, necaz. ÔÇô 5. Barier─â, obstacol, meterez. Sl. val┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 443; Conev 38), bg., sb., cr., slov., ceh., rus. val, alb. val├ź (Philippide, II, 657). Pentru sensul 5, cf. germ. Wall (der. direct─â din germ., propus─â de Candrea, nu este sigur─â). ÔÇô Der. v─âl─â╚Öag, s. n. (necaz, nepl─âcere), sec. XVII, ├«nv.; v─âlui, vb. (a ├«nf─â╚Öura; a ├«nconjura; a chinui, a sup─âra; a undui, a face valuri); ├«nv─âlui, vb. (a ├«nf─â╚Öura ├«n; a rula; a ├«mprejmui, a ├«nconjura; a chinui, a sup─âra; refl., a se ├«nv├«rti); ├«nv─âluial─â (var. ├«nv─âluitur─â), s. f. (rulare; ├«nv., chin, suferin╚Ť─â); ├«nv─âlura, vb. (a ├«nv─âlui, a ├«nconjura, a chinui, a sup─âra); v─âluros, adj. (cu valuri mari); v─âl─âtuc, s. n. (t─âv─âlug, rulou, cilindru; val de p├«nz─â rulat─â; val puternic, t─âl─âzuire; specie de chirpici cilindric, din lut amestecat cu paie), probabil der. expresiv, cf. t─âv─âluc; (├«n)v─âl─âtuci, vb. (a ├«nf─â╚Öura, a rula; a face v─âl─âtuci, a construi cu p─âm├«nt b─ât─âtorit); ├«nveli (var. ├«nv. ├«nv─âli), vb. (a ├«nf─â╚Öura; a acoperi; a pune acoperi╚Ö pe o cas─â; Trans., a pune v─âlul de mireas─â; a ├«nf─â╚Öura urzeala pe sul; a ascunde), de la val, sau direct din sl. valiti; ├«nveli╚Ö, s. n. (acoperitoare, copert─â, strat exterior); ├«nvelitoare (var. ├«nv─âlitoare), s. f. (├«nveli╚Ö; cuvertur─â, plapum─â; batic, ╚Öal; acoperi╚Ö); ├«nvelitur─â, s. f. (acoper─âm├«nt; ╚Öal); desveli, vb. (a descoperi, a dezbr─âca). ÔÇô Cf. v─âl─âri, valma, n─âv─âli, pr─âv─âli.
v─âl (-luri), s. n. ÔÇô Bucat─â de ╚Ťes─âtur─â fin─â, transparent─â. Lat. v─ôlum (sec. XIX) sau it. velo. Cf. vela.
V─éL ~uri n. 1) Bucat─â de ╚Ťes─âtur─â transparent─â folosit─â de femei pentru a-╚Öi acoperi fa╚Ťa sau capul; voal. ÔŚŐ A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i c─âdea (cuiva) un ~ de pe ochi (sau de pe frunte) a ├«nceta (sau a ├«ncepe) s─â ├«n╚Ťeleag─â ╚Öi s─â vad─â lucrurile clar, limpede. 2) anat. ~ul palatului (sau ~ul palatin) por╚Ťiune muscular─â care continu─â, ├«n partea posterioar─â a cavit─â╚Ťii bucale, palatul tare ╚Öi se termin─â cu o prelungire numit─â uvul─â. /<lat. velum
val n. 1. ├«nt─ârire militar─â de p─âm├ónt pe care se ridic─â parapetul: ├«╚Öi ├«nt─âri tab─âra cu valuri ╚Öi ╚Öan╚Ťuri ad├ónci B─éLC.; 2. brazd─â mare: Valul lui Traian. [Lat. VALLUM, ╚Öan╚Ť].
val n. 1. ceea ce se înfășură și formează un sul: val de pânză; 2. massă cilindrică: un val de iarbă, val de pământ; 3. în tipografie, sulul la presă care alimentează literele cu cerneală. [Bulg. VAL, sul].
val n. 1. ap─â de mare, de r├óu ╚Öau de lac, agitat─â ╚Öi ridicat─â de furtun─â: corabia mare ╚Öi valuri mari o bat; 2. prin analogie, ceea ce seam─ân─â valurilor: pe valul pieptului AL. valurile verzi de gr├óne EM. lampele revars─â valuri lucitoare BOL.; 3. fig. necaz, p─âs: omul e dator s─â lupte cu valurile vie╚Ťii CR.; a face cuiva val, a-l nec─âji, a-i pune piedici (cf. ├«nv─âlu├Č); 4. turburare violent─â: arunc─â ╚Ťara ├«n valuri noui B─éLC. [╚ślav. VAL┼Č, und─â].
Valul lui Traian m. V. Troian.
v─âl n. 1. bucat─â de p├ónz─â sau stof─â ce serv─â a acoperi, a ascunde, a proteja; 2. bucat─â de stof─â foarte u╚Öoar─â cu care femeile ├«╚Öi acop─âr fa╚Ťa, capul; 3. fig. ceea ce ascunde, ce ├«mpiedec─â a cunoa╚Öte: un v─âl des ne ascunde secretele naturei; 4. aparen╚Ť─â, pretext: sub v─âlul amicie. [Lat. VELUM].
2) *val n., pl. ur─ş (lat. vallum). ├Än─âl╚Ť─âtur─â de p─âm├«nt scos din ╚Öan╚Ť ╚Öi pus al─âturea ca s─â opreasc─â o n─âval─â, cum f─âcea┼ş Romani─ş ├«n prejuru tabere─ş lor. Valu lu─ş Tra─şan, un ╚Öan╚Ť colosal ├«n sudu Basarabii─ş ╚ÖiÔÇÖn Dobrogea. V. hindich─ş.
1) val n., pl. ur─ş (vsl. val┼ş, val, talaz, und─â, valiti, a rostogoli; bg. val, sul, v─âl─âtuc, cilindru; s├«rb. val, val, talaz, valj, cilindru, rus. val, val, talaz, cilindru, dim. v├ílik. V. ├«n-, n─â- ╚Öi pr─â-v─âlesc, pod-, pri- ╚Öi za-val, r─âz-val─â, t─âv─âluc, valma, v─âlu─şesc). Ridic─âtur─â de ap─â cauzat─â de v├«nt or─ş de trecerea repede a unu─ş bastiment or─ş de alt corp care mi╚Öc─â apa. (V. talaz). Fig. Valurile lumi─ş, valurile v─şe╚Ťi─ş, zbuc─şumu sa┼ş v├«rteju lumi─ş. A nu avea val (vech─ş), a nu avea turburare. Sul, v─âl─âtuc, tr├«mb─â: val de p├«nz─â. Val╚Ť.
*v─âl n., pl. ur─ş (neol. d. lat. velum; it. velo, fr. voile. V. vel─â, re-velez). Bucat─â de p├«nz─â pus─â peste ceva ca s─â acopere sa┼ş s─â ascund─â. Un fel de ╚Ťes─âtur─â foarte sup╚Ťire cu care cocoanele ├«╚Ö─ş acopere une-or─ş fa╚Ťa c├«nd umbl─â pe strad─â (ob. numit voal). Fig. Ce─şa ce ascunde ceva: un v─âl des ne ascunde secretele naturi─ş. Aparen╚Ť─â, pretext: supt v─âlu amici╚Ťii─ş. Anat. V─âlu palatin, membran─â care separ─â nasu de gur─â (V. velar). ÔÇô ╚śi vol (Suc.), un v─âl sup╚Ťire al mirese─ş pus peste h├│bot. V. g─şulg─ş, flud─â, pocrov─â╚Ť, r─âspetie.
vol, V. v─âl.
vß║»lul-mir├ęsei s. n.
VAL s. 1. talaz, und─â. (~urile m─ârii.) 2. bucl─â, cirlion╚Ť, cre╚Ť, inel, ondula╚Ťie, ondul─â, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitur─â, (reg.) sc├«rlion╚Ť, zg├«rl─âunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. ╚Öi Mold.) sc├«r. (~ din p─ârul cuiva.) 3. v├«rtej. (~ de care se at├«rn─â g─âleata la f├«nt├«n─â.) 4. (TEHN.) (reg.) juv─â╚Ť, orcicar. (~ prinde ╚Öleaul sau ╚Ötreangul la crucea c─âru╚Ťei.) 5. sul, tr├«mb─â, v─âl─âtuc, (Olt. ╚Öi Ban.) vig. (Un ~ de p├«nz─â.) 6. (AGRIC.) t─âv─âlug. (~ pentru treieratul rudimentar.)
V─éL s. voal, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. ╚Öi Bucov.) bal╚Ť, (Transilv.) ╚Ölaier. (~ de mireas─â.)
valuri de nisip (sedim.) (pl.), (engl.= sand wave) megaondula╚Ťii cu lungimi mai mari de 60 cm, formate de curen╚Ťii acvatici puternici la supr. unor sedimente din r├óuri ╚Öi m─âri de mic─â ad├óncime. Crestele lor sunt drepte sau sinuoase ╚Öi orientate transversal fa╚Ť─â de direc╚Ťia curentului; flancul anter. este abrupt, iar cel poster. este lin. variolite, (engl.= variolitic) bazalte bogate ├«n Ôćĺ sferulite (agregate fibros-radiare alc─âtuite din cristale aciculare de plagioclazi ╚Öi piroxeni); v. se formeaz─â ├«n zonele marginale ale Ôćĺ pillow-lavelor ╚Öi rezult─â ├«n urma devitrific─ârii maselor de sticl─â vulcanic─â.
V─éL tulburare de vedere ├«nso╚Ťit─â ╚Öi de alte simptome ├«n cursul unor evolu╚Ťii cu o aeronav─â care solicit─â organismul uman la acceler─âri pozitive sau negative. V─âlul cenu╚Öiu, ├«ncepe s─â se manifeste la valor de 3-4 G, c├ómpul vizual se restr├ónge prin pierderea vederii periferice, aparatura de bord fiind perceput─â ca prin cea╚Ť─â. V─âlul negru apare la 4-5 G ╚Öi poate persista p├ón─â la 5 secunde dup─â ├«ncetarea ac╚Ťiunii for╚Ťei de iner╚Ťie, fiind ├«nso╚Ťit la peste 5 G de pierderea cuno╚Ötin╚Ťei p├ón─â la 15 secunde, iar dup─â revenire put├ónd persista o dezorientare complet─â p├ón─â la 60 secunde, prezent├ónd un handicap major pentru pilot. V─âlul ro╚Öu apare la valori de 2-3 G negativ, fiind ├«nso╚Ťit de cefalee puternic─â, senza╚Ťia c─â ochii ies din orbite, dup─â 4 G negativ ├«ncep├ónd s─â apar─â confuzia mintal─â ╚Öi dezorientarea. Coordonarea motorie este perturbat─â circa 15 minute dup─â ├«ncetarea ac╚Ťiunii accelera╚Ťiei negative. Fenomenul este datorat congestiei cerebrale intense, s├óngele p─âr─âsind membranele inferioare ╚Öi abdominale este dirijat spre cap, cresc├ónd presiunea intra cranian─â.
ANTE MARE, UNDAE (lat.) valurile ├«naintea m─ârii ÔÇô Cauza premerge efectul.
FLUCTUAT NEC MERGITUR (lat.) e izbit de valuri, dar nu se scufund─â ÔÇô Inscrip╚Ťie pe emblema Parisului: o corabie ├«nfrunt├ónd valurile.
NOUL VAL, termen introdus de c├ó╚Ťiva regizori francezi, grupa╚Ťi ├«n jurul revistei ÔÇ×Cahier du cin├ęmaÔÇŁ, care, polemiz├ónd cu cinematograful tradi╚Ťional, cereau o re├«nnoire a tematicii, a limbajului ╚Öi independen╚Ťa fa╚Ť─â de cinematograful industrial. Printre cei mai de seam─â reprezentan╚Ťi: M. Camus, C. Chabrol, J.L. Godard, J. Rivette, F. Truffaut ╚Ö.a.
a face valuri expr. a produce agita╚Ťie / senza╚Ťie.
a i se lua un văl de pe ochi expr. a începe să vadă / să judece limpede.
a i se pune un văl pe ochi expr. a înceta să vadă / să judece limpede.
a se l─âsa dus de curent / de val expr. a ac╚Ťiona sub influen╚Ťa unor factori externi; a-╚Öi tr─âi via╚Ťa f─âr─â a lua decizii privitoare la propria persoan─â.

Val dex online | sinonim

Val definitie

Intrare: val (de pământ)
val substantiv neutru
Intrare: val (de ap─â)
val substantiv neutru
Intrare: v─âl
văl 2 pl. -e substantiv neutru neobișnuit
v─âl 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: v─âlul-miresei
v─âlul-miresei (numai) singular substantiv neutru articulat