vajnic definitie

11 definiții pentru vajnic

VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi.
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -ce, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. – Din rus. vajnâi, ucr. vajnyi.
VÁJNIC, -Ă, vajnici, -e, adj. 1. Energic, viguros, puternic. Oamenii... se trudeau în sforțări vajnice spre a stoarce roadele pămîntului. REBREANU, I. 53. ◊ (Adverbial) Murgul bate vajnic din copită. BENIUC, V. 72. Se frămîntă așa de vajnic de dorul copiilor. ȘEZ. II 50. ♦ Aprig, înverșunat, dîrz. Era... un vajnic predicator din ordinul iezuiților. GALACTION, O. I 229. ♦ Grozav, strașnic, cumplit, teribil. Sanda arătase pumnul și mormăise niște amenințări vajnice. CARAGIALE, S. 11. Care savant... are să descopere odată microbul și leacul la cea mai vajnică boală ce bîntuie umanitatea? id. O. VII 177. 2. (Învechit) Important, grav, serios. Tuși, oftă, după obiceiul lui, cînd avea ceva vajnic de spus. GANE, N. II 210. Ce credeți dumneavoastră că-i de făcut într-un caz atît de vajnic? ALECSANDRI, T. 1390. Sîntem în minutul vajnic unde trebuie să facem chipul trecutului. RUSSO, S. 16. ◊ Însemnat, de seamă, marcant, ilustru. I-a adus pe cei mai vajnici înțălepți ca să-l învețe. ȘEZ. I 97.
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. vájnică, pl. vájnice
vájnic adj. m., pl. vájnici; f. sg. vájnică, pl. vájnice
VÁJNIC adj. 1. v. energic. 2. v. înverșunat.
VÁJNIC adj. v. important, însemnat.
vajnic a. 1. strașnic: călduri vajnice; 2. fig. important: niște trebi vajnice a ocârmuirii AL. [Rus. VAJNĬI, de greutate, însemnat].
vájnic, -ă adj. (rus. vážnyĭ, greŭ, important, însemnat, d. vága, balanță, d. vgerm. wâga, ngerm. wage; vážnĕa, balanță publică, vážnik, cîntăritor oficial, pazarnic, vážnostĭ, gravitate, importanță). Strașnic, violent, impetuos: hoț vajnic, ploaĭe vajnică, afacerĭ vajnice.
vajnic adj. v. IMPORTANT. ÎNSEMNAT.
VAJNIC adj. 1. energic, impetuos, puternic, tare, viguros. (Om ~.) 2. aprig, aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, singeros, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.)

vajnic dex

Intrare: vajnic
vajnic adjectiv