vaier definitie

2 intrări

19 definiții pentru vaier

VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv).
VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VÁIER, vaiere, s. n. Tânguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. – Din văiera (derivat regresiv).
VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VÁIER, vaiere, s. n. Plîns, tînguire prelungă, dureroasă; vaiet. Rîsul și plînsul, vaierul și hohotul rămîneau departe, ca și cum n-ar fi fost. VORNIC, P. 106. Cîteodată o fereastră se deschide singură și lasă să scape în noapte un vaier, ori un suspin, ori un chiot de bucurie. C. PETRESCU, V. 82. Statu-Palmă clătinat Umple lunca de-un lung vaier. ALECSANDRI, P. A. 188. ◊ Fig. Dezgroapă, moșnege, cu minile-n tremur Comoara ta sfîntă de jale, Tu porți ferecate durerile noastre în vaierul strunelor tale. GOGA, P. 66. Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale, De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. EMINESCU, O. I 69. ♦ Suferință, durere. Se năpustea... cutreierînd o țară zdrobită și plină de vaier. C. PETRESCU, R. DR. 189.
VĂIERÁ, vaier, vb. I. Refl. A se văita. Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.
váier s. n., pl. váiere
văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere
váier s. n., pl. váiere
văierá vb., ind. prez. 1 váier, 1 pl. văierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. váiere
VÁIER s. 1. v. geamăt. 2. tânguire, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)
VĂIERÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
vaier n. Mold. vaiet: un vaier care sufletul pătrunde Al. [Tras din vai].
văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.
váĭer, V. vaĭet.
1) váĭet n., pl. e (d. vaĭ). Lamentațiune, strigăt de durere saŭ de întristare: vaĭetele uneĭ mame căreĭa ĭ-a murit copilu. – La Al. și Em. vaĭer (după șuĭer).
2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.
VAIER s. 1. geamăt, scîncet, tînguire, vaiet, (rar) scînceală, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.) 2. tînguire, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude un ~.)
văiera vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

vaier dex

Intrare: vaier
vaier substantiv neutru
Intrare: văiera
văiera reflexiv conjugarea I grupa I verb
  • silabisire: vă-ie-ra