vagonetar definitie

9 definiții pentru vagonetar

VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar.
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează la încărcarea și la transportul materialului cu vagonete în minele de cărbuni, de sare, pe șantiere etc. – Vagonet + suf. -ar.
VAGONETÁR, vagonetari, s. m. Muncitor care lucrează în mine la încărcarea și transportul materialului cu vagonetele. Vagonetarii nu prididiseră să care piatra. DUMITRIU, N. 177. Cînd să-l întrebe vagonetarul că ce caută, a fugit. DAVIDOGLU, M. 38. Fusese angajat vagonetar la mina Petrila. BOGZA, V. J. 26.
vagonetár s. m., pl. vagonetári
vagonetár s. m., pl. vagonetári
VAGONETÁR s. (reg.) râznar, râznaș. (E ~ de profesie.)
VAGONETÁR s.m. Muncitor care lucrează la transportul materialelor cu vagonete în minele de cărbuni, de sare etc. [< vagonet + -ar, după fr. wagonnier].
VAGONETÁR s. m. muncitor care lucrează pe vagonete. (< vagonet + -ar)
VAGONETAR s. (reg.) rîznar, rîznaș. (E ~ de profesie.)

vagonetar dex

Intrare: vagonetar
vagonetar substantiv masculin admite vocativul