vagmistru definitie

8 definiții pentru vagmistru

VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii; persoană care avea acest grad. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister.
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie; persoană care avea acest grad și care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister.
VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Învechit) Sergent-maior de cavalerie sau de artilerie, cu atribuții administrative într-un escadron sau într-o baterie. Vagmistrul era un bunduc mărunt, cu mustața groasă, bine răsucită. SADOVEANU, O. VI 21. O dăduse în paza unui vagmistru faimos pentru sălbăticia lui. CAMIL PETRESCU, O. II 233.
vagmístru (înv.) s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmístru s. m., art. vagmístrul; pl. vagmíștri, art. vagmíștrii
vagmístru (-ștri), s. m. – Plutonier de cavalerie, sergent major. – Var. vahmistru. Germ. Wachtmeister, prin intermediul rus. vachmistrŭ (Tiktin; Sanzewitsch 212).
vagmistru m. sergent-major de cavalerie și artilerie, însărcinat a conduce adminitrațiunea unui escadron sau a unei baterii. [Rus. VAHMISTRŬ (din nemț. Wachtmeister)].
vágmistru și -ístru m. (rus. váhmistr [d. germ. wacht-meister, maestru orĭ șefu străjiĭ, și wagen-meister, șefu căruțelor]. V. barabaftă). Vechĭ (vahm-). Subofițer de cazacĭ. Sec. 19-1910. Sergent major de cavalerie saŭ de artilerie (azĭ înlocuit cu plotonieru major).

vagmistru dex

Intrare: vagmistru
vagmistru substantiv masculin admite vocativul