VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire.

VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e, adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire.

vacuolár (-cu-o-) adj. m., pl. vacuolári; f. vacuoláră, pl. vacuoláre

vacuolár adj. m. (sil. -cu-o-), pl. vacuolári; f. sg. vacuoláră, pl. vacuoláre

VACUOLÁR, -Ă adj. Referitor la vacuole; cu vacuole. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuolaire].

VACUOLÁR, -Ă adj. cu vacuole. (< fr. vacuolaire)

vacuolar, textură ~ (-ă), (engl.= vacuolar) termen care desemnează existența vacuolelor. Frecvent, despre textura unei roci eruptive caracterizată prin prezența unor goluri, pori sau vacuole, cu dimensiuni microscopice sau macroscopice și foarte variate. Când frecvența golurilor este foarte mare, se trece la texturi spongioase; când golurile încep să fie umplute cu min. secundare se conturează texturi amigdaloide. vados, (engl.= vadose) de suprafață, termen care desemnează apele situate în zona de aerare (oxidare); apele v. au o circulație descendentă. V. și meteoric