vaccinare definitie

2 intrări

21 definiții pentru vaccinare

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina.
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina; vaccinație. – V. vaccina.
VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A introduce un vaccin într-un organism; a inocula.
VACCINÁRE, vaccinări, s. f. Acțiunea de a vaccina. Cercetări asupra vaccinării antirabice. BABEȘ, O. A. I 125.
vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinắrii; pl. vaccinắri
vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză
vaccináre s. f., g.-d. art. vaccinării; pl. vaccinări
VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.
VACCINÁRE s. (MED.) inoculare, inoculație, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.
VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].
VACCINÁRE s.f. Acțiunea de a vaccina și rezultatul ei; inoculare; vaccinație. [< vaccina].
VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr. vacciner)
vaccinà v. a altoi de vărsat.
vaccinéz v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoĭesc, inoculez cu vaccin.
VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.
VACCINARE s. (MED.) inoculare, inoculație, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire.
vaccina, vaccinez v. t. (d. bărbați) 1. a dezvirgina, a deflora. 2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută.
vaccinare, vaccinări s. f. act sexual.

vaccinare dex

Intrare: vaccina
vaccina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: vaccinare
vaccinare substantiv feminin