VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A administra cuiva un vaccin. – Din fr. vacciner.

VACCÍNĂ, vaccine, s. f. Boală infecțioasă virotică a bovinelor, caracterizată prin prezența unor pustule a căror serozitate se inoculează la om pentru a-i crea imunitate față de variolă. – Din fr. vaccine.

VACCINÁ, vaccinez, vb. I. Tranz. A introduce un vaccin într-un organism; a inocula.

vacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 vaccineáză

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne

vacciná vb., ind. prez. 1 sg. vaccinéz, 3 sg. și pl. vaccineáză

vaccínă (boală) s. f., g.-d. art. vaccínei; pl. vaccíne

VACCINÁ vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

VACCINÁ vb. I. tr. A inocula, a administra cuiva un vaccin. [< fr. vacciner].

VACCÍNĂ s.f. Boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. [< fr. vaccine].

VACCINÁ vb. tr. a inocula un vaccin. (< fr. vacciner)

VACCÍNĂ s. f. boală infecțioasă la vaci și la cai, produsă de un virus, care, inoculat la om, îi asigură imunitatea la variolă. (< fr. vaccine)

vaccinà v. a altoi de vărsat.

*vaccínă f., pl. e (d. lat. vaccina, de vacă, luat ca subst. subînț. variola). Inocularea cu vaccin: a elibera cuĭva un act de vaccină.

vaccinéz v. tr. (d. vaccin; fr. vacciner). Altoĭesc, inoculez cu vaccin.

VACCINA vb. (MED.) a inocula, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

vaccina, vaccinez v. t. (d. bărbați) 1. a dezvirgina, a deflora. 2. a avea contact sexual cu o femeie necunoscută.