Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru vaccin

VACC├ŹN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secre╚Ťii microbiene, care se administreaz─â prin injec╚Ťii sau pe cale bucal─â unui om ori unui animal ├«n scop preventiv (pentru a c─âp─âta imunitate ├«mpotriva bolilor infec╚Ťioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urm─â, semn, cicatrice r─âmas─â pe corp ├«n urma administr─ârii unui vaccin (1). ÔÇô Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.
VACC├ŹN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secre╚Ťii microbiene, care se administreaz─â prin injec╚Ťii sau pe cale bucal─â unui om sau unui animal ├«n scop preventiv (pentru a c─âp─âta imunitate ├«mpotriva bolilor infec╚Ťioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urm─â, semn, cicatrice r─âmas─â pe corp ├«n urma administr─ârii unui vaccin (1). ÔÇô Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.
VACC├ŹN, vaccinuri, s. n. Preparat folosit la inocul─âri cu caracter preventiv sau curativ, ├«mpotriva unor boli infec╚Ťioase. S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor ╚Öi seruri pentru a le vindeca. MARINESCU, P. A. 74. ├Ämpotriva mu╚Öc─âturilor de lup, se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â peste tot un tratament mai intensiv, inject├«nd cantit─â╚Ťi mult mai mari de vaccin. BABE╚ś, O. A. I 125. ÔŚŐ Expr. A(-╚Öi) face un vaccin = a (se) vaccina. ÔÖŽ (Concretizat) Urm─â, semn, cicatrice r─âmas─â pe corp ├«n urma unei vaccin─âri. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi regional) vac╚Ť├şn─â (PISCUPESCU, O. 236) s. f.
VAC╚Ü├ŹN─é s. f. v. vaccin.
vacc├şn (preparat medical) s. n., pl. vacc├şnuri
vacc├şn (preparat medical) s. n., pl. vacc├şnuri
VACC├ŹN s.n. Preparat biologic care con╚Ťine anumi╚Ťi viru╚Öi atenua╚Ťi ╚Öi care este inoculat unui individ ├«n scop preventiv sau curativ ├«mpotriva unei boli infec╚Ťioase sau virulente. ÔÖŽ Urm─â l─âsat─â pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus].
VACC├ŹN- v. vaccino-.
VACCINO- Element prim de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) vaccinÔÇŁ, ÔÇ×de vaccinÔÇŁ. [Var. vaccin-. / < fr. vaccino-, cf. lat. vaccinus ÔÇô de la vac─â].
VACC├ŹN1 s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat ├«n organism ├«n scopul ob╚Ťinerii imunit─â╚Ťii. ÔŚŐ urm─â l─âsat─â pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus)
VACCIN2(O)- elem. ÔÇ×vaccin, vaccinareÔÇŁ. (< fr. vaccin/o/-, cf. lat. vaccinus)
vaccin n. altoiu, virus dela ugerul vacilor ce are proprietatea de a feri de vărsat: vaccinul a fost descoperit în 1796 de medicul englez Jenner.
*vacc├şn n., pl. ur─ş (d. lat. vaccinus, de vac─â, luat ca subst. sub├«n╚Ť. virus). Substan╚Ťa care ╚Ťi se inoculeaz─â ca s─â te imunizeze contra une─ş boale: Pasteur a descoperit vaccinu contra turb─âri─ş. Un ser care provine de la o pustul─â care se dezvolt─â pe ugeru une─ş vac─ş bolnave de v─ârsat ╚Öi care, inoculat, te ap─âr─â de v─ârsat. ÔÇô Descoperitoru vaccinulu─ş, medicu Englez Jenner, care, ├«n 1786, dup─â do┼ş─â-zec─ş de an─ş de observa╚Ťiune, o d─âdu lumi─ş. P. aceast─â binefacere, parlamentu l-a r─âspl─âtit cu 500,000 de franc─ş. Mul╚Ť─ş a┼ş comb─âtut vaccina la ├«nceput, ─şar az─ş toat─â lumea a adoptat-o.

Vaccin dex online | sinonim

Vaccin definitie

Intrare: vaccin (s.n.)
vaccin 2 pl. -e substantiv neutru
vac╚Ťin─â substantiv feminin
vaccin 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: vaccin (pref.)
vaccin 3 pref. element de compunere prefix