VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre un post, o funcție etc.) Care este fără titular, care nu este ocupat de nimeni; neocupat, liber. Locul de vicepreședinte este încă vacant. CARAGIALE, O. VII 202. El fugi dintr-un regat ce nu-l meritase, alergînd la tronul Franței, rămas vacant. HASDEU, I. V. 194. Nu pot găsi o slujbuliță cît de mică... Pe la toate ministerele mi s-a răspuns că îndată ce va fi un loc vacant. ALECSANDRI, T. I 376. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este deschis și nereclamat de moștenitori.

vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte

vacánt adj. m., pl. vacánți; f. sg. vacántă, pl. vacánte

VACÁNT adj. disponibil, liber, neocupat. (Un post ~.)

Vacant ≠ ocupat

VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].

VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans)

vacant a. care nu e ocupat (vorbind mai ales de funcțiuni): loc vacant.

*vacánt, -ă adj. (lat. vácans, -ántis; fr. vacant). Liber, neocupat (vorbind de locurĭ): un post vacant.

VACANT adj. liber, neocupat. (Un post ~.)