văzduh definitie

12 definiții pentru văzduh

VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vuzduhŭ.
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. Înveliș gazos care înconjură Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din sl. vŭzduhŭ.
VĂZDÚH, văzduhuri, s. n. Înveliș gazos care înconjură pămîntul (v. atmosferă, aer); (prin restricție, Ia pl.) straturile înalte ale atmosferei (v. cer). Pe sus, prin văzduhul limpede, norii lunecau... goniți de vîntul proaspăt și răcoros de martie. DUMITRIU, N. 87. Un întuneric orb acoperea văzduhul și pămîntul. SADOVEANU, O. VI 11. Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5. Acolo, lîngă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ (Neobișnuit) Aerul pe care îl respiră cineva. În locuința-i îngustă și rece ca un sicriu, Unde suflarea se curmă, unde văzduhul lipsește. HASDEU, R. V. 60.
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
văzdúh s. n., pl. văzdúhuri
VĂZDÚH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălțimi (pl.). (Zboară prin ~.)
văzdúh (-huri), s. n. – Atmosferă, aer. Sl. (bg.) vŭzduchŭ (Tiktin; Conev 36).
VĂZDÚH ~uri n. 1) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; cer. 2) Straturile înalte ale acestui înveliș. /<sl. vuzduhu
àer n. 1. fluid gazos și transparent care formează atmosfera: să respir un aer mai liber, mai curat GR. AL. 2. aerul feței, fizionomie, înfățișare: smeritul cotoiu cu un aer de sfânt GR. AL.; 3. (galicism) arie, melodie: ca robul ce cântă amar în robie un aer duios BOL. [Lat. AËR: vorba adevărat populară e văzduh; sensul 3 după fr. air].
văzduh n. aer: ciocârlia cea voioasă ’n văzduh se legăna NEGR. [Slav. VŬZDUHŬ].
văzdúh n., pl. urĭ (bg. văzduh, d. vsl. vŭzduhŭ, aer, vŭzdyhŭ, duhoare. V. duh). Rar. Azĭ pop. Aer: păsările văzduhuluĭ. Vămile văzduhuluĭ, V. vamă.
VĂZDUH s. 1. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~.) 2. înălțimi (pl.). (Zboară prin ~.)

văzduh dex

Intrare: văzduh
văzduh substantiv neutru