VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător.

VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar.) Care vede; p. ext. care este sau a fost martor la ceva. – Vedea + suf. -ător.

VĂZĂTÓR, -OÁRE, văzători, -oare, adj. (Rar) Care este sau a fost martor la o întîmplare, la un eveniment. Unii din cei ce s-au aflat primprejur și au fost văzători prăpădeniei Craiovei. IORGA, E. II 358.

văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre;

văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre

VĂZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care vede; cu facultatea de a vedea. Ochi ~. 2) și substantival (despre persoane) Care a fost martor ocular al unor fapte sau evenimente. /a (se) vedea + suf. ~ător