Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru v─âtuit

V─éTU├Ź1, v─âtuiesc, vb. IV. Tranz. A c─âptu╚Öi cu vat─â sau cu vatelin─â un obiect de ├«mbr─âc─âminte; a bumb─âci; p. ext. a capitona. ÔÇô Vat─â + suf. -ui.
V─éTU├ŹT, -─é, v─âtui╚Ťi, -te, adj. (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) C─âptu╚Öit cu vat─â sau cu vatelin─â; p. ext. capitonat. ÔÇô V. v─âtui1.
V─éTU├Ź1, v─âtuiesc, vb. IV. Tranz. A c─âptu╚Öi cu vat─â sau cu vatelin─â un obiect de ├«mbr─âc─âminte; a bumb─âci; p. ext. a capitona. ÔÇô Vat─â + suf. -ui.
V─éTU├Ź1, v─âtuiesc, vb. IV. Tranz. A c─âptu╚Öi (un obiect de ├«mbr─âc─âminte) cu vat─â; p. ext. a capitona. ÔŚŐ Refl. Fig. O sit─â se coboar─â pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... S─â v─âtuie╚Öte auzul DELAVRANCEA, O. II 41.
V─éTU├ŹT, -─é, v─âtui╚Ťi, -te, adj. C─âptu╚Öit cu vat─â; p. ext. capitonat. Din cupeul v─âtuit suia ├«n iatacul c─âldicel. GALACTION, O. I 303. ÔŚŐ Fig. Pantazi... v─âz├«nd c─â afar─â se pusese pe ninsoare cu viscol, se claustr─â ├«n v─âtuita sa locuin╚Ť─â, unde f─âcu noapte. M. I. CARAGIALE, C. 97.
v─âtu├ş2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. v─âtui├ęsc, imperf. 3 sg. v─âtui├í; conj. prez. 3 s─â v─âtui├ísc─â
v─âtu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. v─âtui├ęsc, imperf. 3 sg. v─âtui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. v─âtui├ísc─â
V─éTU├Ź vb. (pop.) a bumb─âci. (A ~ o hain─â.)
V─éTU├ŹT adj. (pop.) bumb─âcit. (Hain─â ~.)
V─éTU├ŹT adj. v. ├«n─âbu╚Öit, ├«nfundat, slab, stins, surd.
V─éTU├ŹT s. v. v─âtuire.
A V─éTU├Ź ~i├ęsc tranz. (obiecte de ├«mbr─âc─âminte) A c─âptu╚Öi cu vat─â (sau cu vatelin─â). /vat─â + suf. ~ui
v─âtu├Č v. a c─âptu╚Öi cu vat─â.
1) v─âtu─ş├ęsc v. tr. (vsl. v─şetovati, a vorbi, s├«rb. [Miklosich] vijetati, a promite. Cp. cu germ. versprechen). Ps. S. (Tkt.). Promit.
2) v─âtu─ş├ęsc v. tr. (d. vat─â). C─âptu╚Öesc cu vat─â: ha─şne v─âtuite.
V─éTUI vb. (pop.) a bumb─âci. (A ~ o hain─â.)
V─éTUIT s. v─âtuire, (pop.) bumb─âceal─â, bumb─âcire, bumb─âcit. (~ unei haine.)
v─âtuit adj. v. ├ÄN─éBU╚śIT. ├ÄNFUNDAT. SLAB. STINS. SURD.
V─éTUIT adj. (pop.) bumb─âcit. (Hain─â ~.)
vătui, vătuiesc v. t. (intl.) 1. a bate zdravăn (pe cineva). 2. a condamna la închisoare.

V─âtuit dex online | sinonim

V─âtuit definitie

Intrare: v─âtui (vb.)
v─âtui 1 vb. tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: v─âtuit
v─âtuit adjectiv