VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.

VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși (un obiect de îmbrăcăminte) cu vată; p. ext. a capitona. ◊ Refl. Fig. O sită se coboară pe ochi, vezi turbure, nu mai vezi... Să vătuiește auzul DELAVRANCEA, O. II 41.

VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui și rezultatul ei.

vătuí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă

vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri

vătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătuiáscă

vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri

VĂTUÍ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

VĂTUÍRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

A VĂTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui

vătuì v. a căptuși cu vată.

1) vătuĭésc v. tr. (vsl. vĭetovati, a vorbi, sîrb. [Miklosich] vijetati, a promite. Cp. cu germ. versprechen). Ps. S. (Tkt.). Promit.

2) vătuĭésc v. tr. (d. vată). Căptușesc cu vată: haĭne vătuite.

VĂTUI vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)

VĂTUIRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)

vătui, vătuiesc v. t. (intl.) 1. a bate zdravăn (pe cineva). 2. a condamna la închisoare.