Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru v─ât─âm─âtoare

V─éT─éM─éT├ôR, -O├üRE, v─ât─âm─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vat─âm─â sau poate v─ât─âma; d─âun─âtor, p─âgubitor, stric─âtor. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stric─âciuni plantelor de cultur─â. 2. S. f. Plant─â erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o p─âstaie, folosit─â ca plant─â medicinal─â sau ca nutre╚Ť (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plant─â graminee cu frunze p─âroase, cu floarea grupat─â ├«n spicule╚Ťe (Bromus commutalus). ÔÇô V─ât─âma + suf. -─âtor.
V─éT─éM─éT├ôR, -O├üRE, v─ât─âm─âtori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vat─âm─â sau poate v─ât─âma; d─âun─âtor, p─âgubitor, stric─âtor. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stric─âciuni plantelor de cultur─â. 2. S. f. Plant─â erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o p─âstaie, ├«ntrebuin╚Ťat─â ca plant─â medicinal─â ╚Öi de nutre╚Ť (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plant─â graminacee cu frunze p─âroase, cu floarea grupat─â ├«n spicule╚Ťe (Bromus commutatus). ÔÇô V─ât─âma + suf. -─âtor.
V─éT─éM─éTO├üRE, v─ât─âm─âtoare, s. f. Plant─â, din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii grupate ├«n v├«rful tulpinii, cu fructul o p─âstaie; cre╚Öte prin f├«ne╚Ťele de la munte ╚Öi este folosit─â ca plant─â medicinal─â (Anthyllis vulneraria ).[1]
V─éT─éM─éT├ôR, -O├üRE, v─ât─âm─âtori, -oare, adj. (Popular) Care vat─âm─â sau care poate v─ât─âma (r─ânind, d─âun├«nd, p─âgubind, stric├«nd). ├Än sufletul t─âu st─âruia spaima pricinuit─â de un om... pu╚Ťin b─âut sau un biet nebun f─âr─â g├«nduri v─ât─âm─âtoare. PAS, Z. I 228. ├Än m├«na unui nebun, sau ├«nc─â ╚Öi mai mult, ├«n m├«na unui ho╚Ť, cu╚Ťitul este peste m─âsur─â de v─ât─âm─âtor. GHEREA, ST. CR. II 83. ├Äns─â mania sa cea v─ât─âm─âtoare... era ideea ce-╚Öi f─âcuse... c─â trebuie s─â moar─â. NEGRUZZI, S. I 207. S─â fugi╚Ťi de tr├«nd─âvire care este v─ât─âm─âtoare ╚Öi trupe╚Öte ╚Öi suflete╚Öte. DR─éGHICI, R. 156. ÔÖŽ (Substantivat, m. pl.) Nume dat insectelor care vat─âm─â plantele.
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămătór1 adj. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre
v─ât─âm─ât├│r2 (insect─â) (rar) s. m., pl. v─ât─âm─ât├│ri
vătămătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătórii; pl. vătămătóri
vătămătór adj. m., s. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre
VĂTĂMĂTOÁRE s. (BOT.; Anthyllis vulneraria) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului.
VĂTĂMĂTÓR adj. 1. v. dăunător. 2. v. contraindicat.
V─ât─âm─âtor Ôëá ned─âun─âtor, nev─ât─âm─âtor
V─éT─éM─éTO├üRE ~i f. Plant─â erbacee de munte cu flori galbene-aurii ╚Öi cu fructul o p─âstaie, fiind folosit─â ca nutre╚Ť ╚Öi ca plant─â medicinal─â. /a v─ât─âma + suf. ~toare
VĂTĂMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vatămă; în stare să producă vătămături. /a (se) vătăma + suf. ~tor
VĂTĂMĂTÓR2 ~i m. Animal (mai ales insectă) care vatămă plantele; dăunător. /a vătăma + suf. ~tor
v─ât─âm─âtoare f. sau iarb─â de vat─âm, frumoas─â plant─â de nutre╚Ť cu propriet─â╚Ťi vulnerare (Anthyllis vulneraria).
v─ât─âm─âtor a. 1. care vat─âm─â; 2. fig. p─âgubitor.
v─ât─âm─ât├│r, -o├íre adj. Care vat─âm─â: be╚Ťia e v─ât─âm─âtoare s─ân─ât─â╚Ťi─ş. Fig. P─âgubitor: lucru v─ât─âm─âtor intereselor mele.
V─éT─éM─éTOARE s. (BOT.; Anthyllis vulneraria) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarb─â-de-vat─âm, iarb─â-de-v─ât─âm─âtur─â, trifoiul-racului.
VĂTĂMĂTOR adj. 1. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...) 2. contraindicat, neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios. (Medicament, tratament ~ pentru diabetici.)
ANTHYLLIS L. V─éT─éM─éTOARE, fam.. Leguminosae. Gen originar din regiuni mediteraneene ╚Öi vestul Asiei, p├«n─â la 40 specii, erbacee, rar semiarbu╚Öti sau arbu╚Öti, des foarte pubescente. Flori (caliciul cilindric cu 5 foliole membranoase, stamine concrescute la baz─â, corol─â cu 5 petale, una mai mare, vexil, 2 aripioare ╚Öi 2 unite, carena galben─â, portocalie, ro╚Öie sau alb─â) singulare, ├«n capitule sau umbel─â, ├«nso╚Ťite de o bractee alb─â-g─âlbui, digitat-partit─â, ├«n axa frunzei. Frunze imparipenate, cu foliole numeroase, foliola terminal─â, ├«n general, cu mult mai mare dec├«t cele laterale. Fruct, legum─â ├«nchis─â ├«n caliciu.

V─ât─âm─âtoare dex online | sinonim

V─ât─âm─âtoare definitie

Intrare: v─ât─âm─âtor (adj.)
v─ât─âm─âtor 1 adj. adjectiv
Intrare: v─ât─âm─âtoare (plant─â)
v─ât─âm─âtoare 1 plant─â substantiv feminin