vătăjiță definitie

12 definiții pentru vătăjiță

VĂTĂJÍȚĂ s. f. v. vătășiță.
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță.
VĂTĂJÍȚĂ s. f. v. vătășiță.
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. 1. Soția vătafului. 2. Femeie care conducea gospodăria unei case boierești, având în supraveghere slugile (de sex feminin). 3. Vorniceasă la nuntă. [Var.: (reg.) vătăjíță s. f.] – Vătaș + suf. -iță.
VĂTĂJÍȚĂ s. f. v. vătășiță.
VĂTĂȘÍȚĂ, vătășițe, s. f. (Și în forma vătăjiță) (În trecut) Soția vătafului. Purceii scroafei mele ar fi atunci ai mei, Și vaca mi-ar da lapte, găina oul său. Nu pentru a vătăjiței masă. NEGRUZZI, S. II 248. 2. (În trecut) Femeie care conducea gospodăria unei case boierești. Mama Sanda, fosta lui doică, iar acum vătășiță casei, îl pofti numaidecît la masă. D. ZAMFIRESCU, la CADE. Unde e stăpînul nimene știe... Dar este o vătășiță bătrînă Ce toate ține supt a sa mînă. BUDAI-DELEANU, Ț. 147. 3. (Popular) Femeie sau fată tînără care îndeplinește diverse atribuții pe lîngă mireasă, în timpul nunții. – Variantă: vătăjíță s. f.
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
vătășíță s. f., g.-d. art. vătășíței; pl. vătășíțe
VĂTĂȘÍȚĂ s. vorniceasă, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv. și Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.)
VĂTĂȘÍȚĂ ~e f. înv. 1) Soție a vătafului. 2) Femeie care conducea gospodăria unui boier, având în grijă și slugile. /vătaf + suf. ~iță
vătăjíță și -șíță f., pl. e. Nevastă de vătaf. Drușcă.
VĂTĂȘIȚĂ s. vorniceasă, (pop.) drușcă, (reg.) sfașcă, (Transilv. și Ban.) deveriță, (Transilv.) vifeliță. (~ la o nuntă țărănească.) modificată

vătăjiță dex

Intrare: vătășiță
vătășiță substantiv feminin admite vocativul
vătăjiță substantiv feminin admite vocativul