vătășie de plai definitie

16 definiții pentru vătășie de plai

VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie.
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie.
VĂTĂJÍE s. f. v. vătășie.
VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. (În trecut) 1. Funcția de vătaf. Tînărul, închinîndu-se adînc la Mihnea, îl rugă, drept har, să-i lase vătășia de vînători. ODOBESCU, S. A. 92. Vătășie de plai (sau a plaiului) = subprefectură. Așa s-a hotărît să între la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII. ◊ Căpitănie (2). [Armata] se compunea din... două vătășii: a călărașilor de Galați și a călărașilor de Țarigrad. BĂLCESCU, O. II 118. 2. Taxă care se plătea la bariera unui oraș, pentru trecerea unui vehicul cu marfă. – Variantă: vătăjíe s. f.
vătășíe s. f., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
vătășíe s. f., art. vătășía, g.-d. art. vătășíei; pl. vătășíi, art. vătășíile
VĂTĂȘIE DE PLÁI s. v. subprefectură.
VĂTĂȘÍE ~i f. înv. 1) Funcție de vătaf. 2) Persoană care deținea această funcție. 3) Durata executării acestei funcții. /vătaș + suf. ~ie[1] modificată
vătăjíe, vătăjíi, s.f. (înv.) funcție de vătaf. 2. subprefectură.
vătășíe, vătășíi, s.f. (pop.) 1. funcția, slujba de vătaf. 2. (înv.) taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul de marfă. 3. căpitănie. 4. subprefectură.
vătășie f. 1. căpitănie: vătășie de vânători OD. vătășia călărașilor de Țarigrad BĂLC.; 2. subprefectură: o vătășie de plaiu sau o sămeșie GHICA. [V. vătaf].
vătăjíe f. Mold. Sarcina de vătaf. Căpitănie: vătășia de călărașĭ. Suprefectură de plaĭ. – În Munt. -jíe și -șíe-
vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.
vătășie de plai s. v. SUBPREFECTURĂ.
vătăjíe, vătăjii, (vătășie, vătaștină), s.f. – (reg.) Coliba în care stă baciul și unde se prepară cașul (Maram.); construcție ridicată pe sistemul furcilor, acoperită de obicei cu draniță. În vătăjie se află vatra de foc și vasele pentru prelucrarea laptelui, gătitul mâncării și transportul produselor în gospodărie (Stoica, Pop, 1984). Locul de la stână unde se fierbe laptele (Papahagi 1925); lăptărie. ♦ (top.) În vătaștină, fânațe în Dobricu Românesc; Vătaștină, deal în Baba, Coroieni, Vima (Vișovan, 2008). – Din vătaș „vătaf” + suf. -ie (MDA).
vătăjíe, -i, s.f. – Coliba în care stă baciu și unde se prepară cașul; construcție ridicată pe sistemul furcilor, acoperită de obicei cu draniță. În vătăjie se află vatra de foc și vasele pentru prelucrarea laptelui, gătitul mâncării și transportul produselor în gospodărie (Stoica, Pop 1984). Locul de la stână unde se fierbe laptele (Papahagi 1925); lăptărie. – Din vătaf + -ie.

vătășie de plai dex