VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV] – Din vătaș.

VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂJÍ vb. IV v. vătăși.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș.

VĂTĂJÉSC, -EÁSCĂ adj. v. vătășesc.

VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. (în trecut; și în forma vătăjesc) De vătaf, care aparține vătafului. Regula risirea de cheltuieli, venituri, cu totul o lăsase pe seama vătăjească. NEGRUZZI, S. II 235. – Variantă: vătăjésc, -eáscă adj.

VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A stăpîni, a îngriji, a conduce, a administra, a chivernisi (în calitate de vătaf). P-a gură de vale ste-o casă mare... Cin’ mi-o stăpînește Și mi-o vătășește? PĂSCULESCU, L. P. 166. Miul, de-mi vedea. Pe el l-alegea: Mai mare-l punea, Pe levinți că-i da Ca să-i vătășească Și să-i haiducească. TEODORESCU, P. P. 500.

vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști

vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă

vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști

vătășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătășeáscă

VĂTĂȘÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vătafi; de vătaf. /vătaf + suf. ~esc

A VĂTĂȘÍ ~ésc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf

vătăjesc v. ce ține de vătaf: glume vătăjești AL.

1) vătăjésc, -eáscă adj. (din pluralu vătojĭ). Mold. De vătaf (de Țiganĭ). Fig. Ordinar: glume vătăjeștĭ. – În Munt. -jésc și -șésc.

2) vătăjésc v. intr. Trăĭesc ca vătaf. V. tr. P. P. Conduc ca vătav. – Munt. -jésc și -șésc.

vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.

vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. – (reg.) A haiduci (Papahagi, 1925): „După ce l-o omorât pă Pintea, apoi ceilalți au vătăjit sânguri...” (Papahagi, 1925: 306; Budești). – Cf. vătăși „a conduce, a administra” (< vătaș, vătaf) (DEX, MDA).

vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. – A haiduci (Papahagi 1925). – Din vătaf.