VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – Varză + suf. -ar.

VĂRZÁR, vărzari, s. m. (Rar) Cultivator (și vânzător) de varză. – varză + suf. -ar.

VĂRZÁR, vărzari, s. m. 1. Cultivator de varză. 2. Călugăr însărcinat cu aprovizionarea într-o mănăstire.

vărzár (rar) s. m., pl. vărzári

vărzár s. m., pl. vărzári

VĂRZÁR ~i m. Cultivator de varză. /varză + suf. ~ar

vărzár n., pl. e (d. varză). Trans. Un fel de plăcintă țărănească umplută cu varză. – În Mold. sud uzitat la pl. vărzare, în nord vărzărĭ (ca buzunărĭ îld. -are).

vărzár, s.f. – 1. (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop, 1970: 147; Vișeu, 1887). 2. Cultivator sau comerciant de varză. ♦ (onom.) Vărzari, poreclă pentru locuitorii din Câmpulung la Tisa. – În general, considerat der. rom. de la varză (v. Scriban, DEX, MDA); moștenit din lat. vir(i)diaria, pl. lui vir(i)diarium; cuv. s-a păstrat și în aromână, unde are formele vărdzare, virdzare (Loșonți, 2001).

vărzár, s.f. – (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar și smântână: „Vărzar moale cu mărar / Din tașcă de păcurar” (D. Pop 1970: 147; Vișeu, 1887). – Din varză (< lat. vir(i)dia „verdețuri”) + -ar.

Vărzar v. Varză 3.