Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru v─âruire

V─éRU├Ź, v─âruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafa╚Ť─â tencuit─â, lipit─â etc. a unui element de construc╚Ťie cu un strat sub╚Ťire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. ÔÇô Var + suf. -ui.
V─éRU├ŹRE, v─âruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a v─ârui; v─âruial─â, v─âruit1. ÔÇô V. v─ârui.
V─éRU├Ź, v─âruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafa╚Ť─â tencuit─â, lipit─â etc. a unui element de construc╚Ťie cu un strat sub╚Ťire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. ÔÇô Var + suf. -ui.
V─éRU├ŹRE, v─âruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a v─ârui; v─âruial─â, v─âruit1. ÔÇô V. v─ârui.
V─éRU├Ź2, v─âruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (pere╚Ťii) cu un strat sub╚Ťire de lapte de var; a spoi cu var. Umbra sa... era cenu╚Öie pe peretele v─âruit prea demult. DUMITRIU, V. E. 44. Drumul mare-a╚Ö v─ârui Cu var de cel mai m─ârunt. HODO╚ś, P. P. 59.
V─éRU├Ź1, v─âruiesc, vb. IV. Tranz. (Neobi╚Önuit) A se adresa cuiva cu titlul de ┬źvere┬╗. (Atestat ├«n forma verui) La mul╚Ťi ani, vere Alecule. ÔÇô S─â tr─âie╚Öti, arhon bane! (├Än parte) Prea m─â veruie╚Öte banul! ALECSANDRI, la TDRG. ÔÇô Variant─â: veru├ş vb. IV.
V─éRU├ŹRE, v─âruiri s. f. Ac╚Ťiunea de a v─ârui; spoire cu var.
VERU├Ź vb. IV v. v─ârui1.
VERU├Ź vb. IV. v. v─ârui1.
v─âru├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. v─ârui├ęsc, imperf. 3 sg. v─ârui├í; conj. prez. 3 s─â v─ârui├ísc─â
v─âru├şre s. f., g.-d. art. v─âru├şrii; pl. v─âru├şri
v─âru├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. v─ârui├ęsc, imperf. 3 sg. v─ârui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. v─ârui├ísc─â
v─âru├şre s. f., g.-d. art. v─âru├şrii; pl. v─âru├şri
V─éRU├Ź vb. v. spoi.
V─éRU├ŹRE s. v. v─âruit.
A V─éRU├Ź ~i├ęsc tranz. (pere╚Ťii, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~ui
v─âru├Č v. a spoi cu var.
v─âru─ş├ęsc v. tr. (d. var). Spo─şesc cu var: cas─â v─âruit─â. V. muru─şesc.
veru─ş├ęsc v. tr. (d. v─âr, ver─ş). Fam. Rar. Chem cu epitetu de ÔÇ×v─ârÔÇŁ.
V─éRUI vb. a spoi, (pop.) a unge, (├«nv. ╚Öi reg.) a tencui, (reg.) a m├«nji, (prin Transilv.) a meseli. (A ~ pere╚Ťii camerei.)
V─éRUIRE s. spoial─â, spoire, spoit, v─âruial─â, v─âruit. (~ pere╚Ťilor unei camere.)
v─ârui, v─âruiesc v. r. a se ├«mb─âta, a se ame╚Ťi (din cauza b─âuturii).

V─âruire dex online | sinonim

V─âruire definitie

Intrare: v─ârui (spoi)
v─ârui tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: v─ârui (apela)
verui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
v─ârui tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: v─âruire
v─âruire substantiv feminin