Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru v─ârs─âtur─â

V─éRS─éT├ÜR─é, v─ârs─âturi, s. f. Faptul de a (se) v─ârsa. ÔÖŽ Ceea ce a fost v─ârsat, vomitat. ÔÇô V─ârsa + suf. -─âtur─â.
V─éRS─éT├ÜR─é, v─ârs─âturi, s. f. Faptul de a (se) v─ârsa. ÔÖŽ Ceea ce a fost v─ârsat, vomitat. ÔÇô V─ârsa + suf. -─âtur─â.
V─éRS─éT├ÜR─é, v─ârs─âturi, s. f. 1. Faptul de a v─ârsa (I 5) (v. vomitare); materiile care se vars─â. Medicamentele digitalice produc v─ârs─âturi. DANIELOPOLU, D. N. II 38. ÔÖŽ Faptul de a scuipa s├«nge. V─ârs─âturi dese de s├«nge m-au sl─âbit cu totul. B─éECESCU, la GHICA, A. 599. 2. Loc unde sta╚Ťioneaz─â apa provenit─â din rev─ârs─âri. Albia cu c├«t se m─âre╚Öte devine... din ce ├«n ce mai variat─â... pe marginile ei se formeaz─â viroage, v─ârs─âturi. ANTIPA, P. 120. 3. (Rar) Locul de v─ârsare a unei ape curg─âtoare. Pluta╚Öii care pr─âv─âleau din mun╚Ťi bu╚Ötenii ╚Öi ├«i duceau p├«n─â la v─ârs─âtura ╚śiretului i╚Öi aflau adesea moartea. I. BOTEZ, ╚śC. 11.
v─ârs─ât├║r─â s. f., g.-d. art. v─ârs─ât├║rii; pl. v─ârs─ât├║ri
v─ârs─ât├║r─â s. f., g.-d. art. v─ârs─ât├║rii; pl. v─ârs─ât├║ri
VĂRSĂTÚRĂ s. 1. v. vomă. 2. (concr.) vomă, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.
VĂRSĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A VĂRSA. 2) Ceea ce a fost vomitat. 3) Loc unde se adună apă după o revărsare. /a (se) vărsa + suf. ~tură
v─ârs─âtur─â f. v─ârsat continuu.
v─ârs─ât├║r─â f., pl. ─ş. Lucru v─ârsat. M├«ncare v─ârsat─â din stomah (triv. bor├«tur─â): holera se caracterizeaz─â pin v─ârs─âtur─ş ╚Öi diare─şe (V. bolbotin─â). Locu unde se vars─â un r─â┼ş (gur─â).
VĂRSĂTURĂ s. (MED.) 1. vomare, vomă, (pop.) borîtură. (~i repetate din cauza indigestiei.) 2. (concr.) vomă, (rar) vomătură, (pop.) borîtură.
v─ârs─âtur─â, v─ârs─âturi s. f. (intl.) victim─â care de╚Ťine bancnote de mic─â valoare.

V─ârs─âtur─â dex online | sinonim

V─ârs─âtur─â definitie

Intrare: v─ârs─âtur─â
v─ârs─âtur─â substantiv feminin