vărsător definitie

10 definiții pentru vărsător

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător.
VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsă. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelații (și simboluri) ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. – Vărsa + suf. -ător.
VĂRSĂTÓR2, -OÁRE, vărsători, -oare, adj. Care varsă (foc, sînge). Balaurul... întoarse capul cel vărsător de foc, ca să prăpădească pe îndrăznețul ce-i călcase coprinsurile. POPESCU, B. II 21. Și era om mînios și prea lesne vărsător de sînge. HASDEU, I. V. 6.
VĂRSĂTÓR1, (1) vărsători, s. m. 1. (Învechit) Turnător de obiecte (în metal, în ceară etc.). Un vărsător de ceară... A nimerit odată un chip desăvîrșit. NEGRUZZI, S. II 292. 2. (În forma articulată) Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între capricorn și constelația peștilor. În tavan, zodiacul a fost zugrăvit cie un meșter stîngaci după un almanah oarecare... fecioara și vărsătorul. C. PETRESCU, C. V. 258.
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre
VĂRSĂTÓR s. v. turnător.
VĂRSĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. /v. a (se) vărsa
VĂRSĂTÓR2 ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în operații de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelație din emisfera australă. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsa
vărsător s. v. TURNĂTOR.

vărsător dex

Intrare: vărsător (adj.)
vărsător 1 adj. adjectiv
Intrare: vărsător (s.m.)
vărsător 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul