Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru vărnicer

VĂRNICÉR, vărniceri, s. m. Vărar. Cînd varul s-a răcit, este luat și pus sub acoperișuri, de unde vărnicerul îl încarcă și pleacă cu el să-l desfacă. PAMFILE, I. C. 380.
VĂRNICÉR, vărniceri, s. m. Vărar. – Din varniță + suf. -ar.
VĂRNICÉR s. v. vărar.
vărár m. (d. var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și vărnicer.
vărnicér m. Vărar.
vărnicer s. v. VĂRAR.

vărnicer definitie

vărnicer dex

Intrare: vărnicer
vărnicer admite vocativul substantiv masculin