VĂRNICÉR, vărniceri, s. m. Vărar. Cînd varul s-a răcit, este luat și pus sub acoperișuri, de unde vărnicerul îl încarcă și pleacă cu el să-l desfacă. PAMFILE, I. C. 380.

VĂRNICÉR, vărniceri, s. m. Vărar. – Din varniță + suf. -ar.

VĂRNICÉR s. v. vărar.

vărár m. (d. var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și vărnicer.

vărnicér m. Vărar.

vărnicer s. v. VĂRAR.