VĂRGĂLUÍ, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). ◊ (Refl. pas.) Coasa se vărgăluiește cu o vargă sau o legătură de fier. PAMFILE, A. R. 126.

VĂRGĂLUÍRE s. f. Acțiunea de a vărgălui și rezultatul ei. Vărgăluirea coasei se face de către țiganii fierari. PAMFILE, I. C. 141.

VĂRGĂLUÍ, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). – Din vargă.