văratic definitie

24 definiții pentru văratic

VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat (2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
VĂRÁTEC, -Ă adj., s. n. v. văratic.
VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
VĂRÁTEC, -Ă adj. v. văratic2.
VĂRÁTIC1 s. n. 1. Ședere a animalelor, în timpul verii, într-un loc prielnic; locul ales pentru aceasta. Era vremea întoarcerii la văratic. SADOVEANU, A. L. 134. (Cu pronunțare regională) În Tașaul... intră la varatic, în apă scăzută, chefalii. SADOVEANU, O. L. 8. 2. Taxă care se plătea altădată pentru pășunatul, vitelor în timpul verii.
VĂRÁTIC2, -Ă, văratici, -e, adj. De vară; de vară timpurie. Avionul a trebuit să meargă pe deasupra norilor, într-o lumină de soare văratic. SAHIA, U.R.S.S. 219. Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. EMINESCU, O. I 85. ♦ (Despre plante, fructe) Care se dezvoltă, se coace vara; devreme, timpuriu. Era într-o zi dis-de-dimineață spre sfîrșitul lui august... cînd merele văratice cad de pe ramuri. GALACTION, O. I 321. Numai la dînsul și încă la vro două locuri din sat era cîte un cireș văratic, care se cocea-pălea de duminica mare. CREANGĂ, O. A. 56. – Variantă: vărátec, -ă (DRAGOMIR, P. 53, EMINESCU, N. 47) adj.
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
vărátic s. n., pl. vărátice
vărátic adj. m., pl. vărátici; f. sg. vărátică, pl. vărátice
VĂRÁTIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ul oilor.)
VĂRÁTIC adj. v. timpuriu.
Văratic ≠ iernatic
VĂRATIC2 ~uri n. 1) Loc unde pasc vitele în timpul verii. 2) înv. Impozit pentru păscutul vitelor. /vară + suf. ~atic
VĂRÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de vară; caracteristic verii. Soare ~. 2) (despre fructe, legume) Care se coace devreme. Mere ~ce. Pătlăgele ~ce. /vară + suf. ~atic
văratic a. de vară: umplu aerul văratic de mireasmă și ninsoare EM. ║ n. locul unde vitele pasc vara și plata pentru pășunatul lor.
Văratic n. mânăstire de maici în jud. Neamțu, zidită în 1593 sub Ieremia Movilă. Pozițiune încântătoare.
vărátic (est) și -ec (vest), adj. (d. vară 1). De vară: strugurĭ văraticĭ. S. n., pl. e. Locu unde vitele pasc vara. Plata pășunatuluĭ în acest loc.
*VĂRATIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ oilor.)
VĂRATIC adj. precoce, timpuriu, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pîrgav, pîrgaviț. (Mere ~.)
vărátec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. ♦ (top.) Văratec, mlaștină situată în Munții Lăpușului, la 1.300 m alt., în apropierea Vf. Văratec (Timur, 2007: 33); Văratec, vf. (1.357 m) în Munții Lăpușului. – Cf. văratic (< vară + suf. -atic) (Scriban, DEX, MDA).
vărátec, (văratic), adj. s. – 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul unde pasc vitele vara. Văratec, vârf (1358 m.) în M-ții Lăpușului. – Din vară + -tec.
Văratec, m-re în com. Agapia, jud. Neamț, construită în 1808, complex monastic caracteristic pentru sec. 19. Muzeul m-rii posedă o importantă colecție de icoane și broderii.

văratic dex

Intrare: văratic (adj.)
văratec adjectiv
văratic 1 adj. adjectiv
Intrare: Văratic
Văratic
Intrare: văratic (s.n.)
văratic 3 pl. -uri substantiv neutru
văratic 2 pl. -e substantiv neutru