vărat definitie

19 definiții pentru vărat

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2). – V. văra.
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra.
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.
VĂRÁT1 s. n. 1. Faptul de a văra; ținerea vitelor vara la pășune. (Cu pronunțare regională) Oamenii se adunase... să se sfătuiască pentru vârâtul vitelor. ȘEZ. VII 105. 2. Taxă care se plătea altădată pentru pășunatul vitelor, vara. Se plătește văratul numai al unui cap de vită cu un galben. I. IONESCU, P. 294.
VĂRÁT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vârâtă, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărát (pop.) s. n.
vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză
vărát s. n.
VĂRÁT s. v. văratic.
A văra ≠ a ierna
Vărat ≠ iernat
A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară
văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.
vărat s. v. VĂRATIC.
vărá, vărez, vb. intranz. – (reg.) 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea, 1906: 445). – Din vară (< lat. vera) (Scriban, DEX, MDA).
vărá, vărez, vb. intranz. – 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea 1906: 445). – Din vară (< lat. vera).

vărat dex

Intrare: văra
văra conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: vărat (adj.)
vărat 1 adj. adjectiv
Intrare: vărat (s.n.)
vărat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular