vărare definitie

3 intrări

20 definiții pentru vărare

VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var.Var + suf. -ar.
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar.
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale, p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva. Astă-vară mi-am vărat Sub o cetină de brad. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 63. Astă-vară am vărat Colo-n muntele cel nalt, Cu luna, cu soarele Și cu căprioarele. ALECSANDRI, P. P. 291. ♦ (Rar) A fi la căldură. Trupu-mi vărează și capu-mi iernează (Cuiul). GOROVEI, C. 117. ♦ Tranz. (Cu privire la animale) A ține la pășune bună, la hrană. Cine vărează oile bine, poate fi fără grijă iarna.
VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. În curți lungi își țineau vărarii șoproanele cu var. CAMIL PETRESCU, O. II 63. Vărarii aruncă lemne în foc. SLAVICI, O. I 69.
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
vărár s. m., pl. vărári
vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză
vărár s. m., pl. vărári
VĂRÁR s. (reg.) vărnicer. (~ul stinge varul într-o varniță.)
A văra ≠ a ierna
A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară
VĂRÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în arderea pietrei de var. 2) rar Vânzător de var. /var + suf. ~ar
vărar m. cel ce fabrică și vinde var.
vărár m. (d. var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și vărnicer.
văréz v. intr. (d. vară 1). Petrec vara: oile vărează la munte. V. învărez.
VĂRAR s. (reg.) vărnicer. (~ stinge varul într-o varniță.)
vărá, vărez, vb. intranz. – (reg.) 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea, 1906: 445). – Din vară (< lat. vera) (Scriban, DEX, MDA).
vărá, vărez, vb. intranz. – 1. A-și petrece vara undeva. 2. A pășuna vitele în timpul verii: „Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De țî fața ca de zmei?” (Țiplea 1906: 445). – Din vară (< lat. vera).

vărare dex

Intrare: văra
văra conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv
Intrare: vărare
vărare infinitiv lung
Intrare: vărar
vărar substantiv masculin admite vocativul