VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar.

VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. – Var + suf. -ar.

VĂRÁR, vărari, s. m. Muncitor care lucrează la construirea cuptoarelor de var și la arderea pietrei de var; persoană care vinde var. În curți lungi își țineau vărarii șoproanele cu var. CAMIL PETRESCU, O. II 63. Vărarii aruncă lemne în foc. SLAVICI, O. I 69.

vărár s. m., pl. vărári

vărár s. m., pl. vărári

VĂRÁR s. (reg.) vărnicer. (~ul stinge varul într-o varniță.)

VĂRÁR ~i m. 1) Muncitor specializat în arderea pietrei de var. 2) rar Vânzător de var. /var + suf. ~ar

vărar m. cel ce fabrică și vinde var.

vărár m. (d. var). Fabricant orĭ vînzător de var. – Vechĭ și vărnicer.

VĂRAR s. (reg.) vărnicer. (~ stinge varul într-o varniță.)