VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă).

VOPÁIȚĂ s. f. v. văpaiță.

VĂPÁIȚĂ, văpáițe, s. f. 1. (Pop.) Opaiț. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să fugă spre uneltele de pescuit; văpaie (2). [Pr.: -pa-i-. – Var.: vopáiță s. f.] – Contaminare între văpaie și opaiț(ă).

VOPÁIȚĂ s. f. v. văpaiță.

VĂPÁIȚĂ, văpaițe, s. f. 1. Opaiț. Lumini gălbui de văpaiță joacă prin geamurile cîtorva case. DELAVRANCEA, S. 5. 2. Făclie de lemn sau de rășină cu care se sperie noaptea peștii, pentru a-i face să intre în capcanele pregătite de mai înainte; fachie. V. vălug. [Oamenii] pornesc cu văpaița... și alungă peștele la vale. ANTIPA, P. 145. – Pronunțat: -pa-i-. - Variante: (1) vopáiță (CARAGIALE, S. 74) s. f., (2) văpăiț (PAMFILE, I. C. 71) s. n.

VĂPẮIȚ s. n. v. văpaiță.

VOPÁIȚĂ s. f. v. văpaiță.

văpáiță (reg.) (-pa-i-) s. f., g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe

văpáiță s. f. (sil. -pa-i-), g.-d. art. văpáiței; pl. văpáițe

VĂPÁIȚĂ s. v. fachie, opaiț.

văpaiță s. v. FACHIE. OPAIȚ.