Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
2 intrări
O definiție pentru văntălăcire
VĂNTĂLĂCÍ, văntălăcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A supune un animal la munci prea grele, a-l munci peste măsură. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
Văntălăcire dex online | sinonim
Văntălăcire definitie
Intrare: văntălăcire
văntălăcire infinitiv lung
Intrare: văntălăci
văntălăci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
