vălurit definitie

32 definiții pentru vălurit

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).
ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurít, -ă adj.] – V. învălura.
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1).
VĂLURÍT, -Ă adj. v. vălurat.
ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).
ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă, se clatină ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicături multe; accidentat. [Var.: învălurít, -ă adj.] – V. învălura.
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
VĂLURÁT, -Ă, vălurați, -te, adj. Care este cu valuri1 sau ca niște valuri1; cu neregularități, cu ridicături și scobituri. [Var.: vălurít, -ă adj.] – Din valuri (pl. lui val1).
VĂLURÍT, -Ă adj. v. vălurat.
ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor. ▭ Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: vălurí (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.
ÎNVĂLURÁT, -Ă, învălurați, -te, adj. 1. Care se mișcă întocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, frămîntat. Plutea-n Siret un soare-nvălurat, Săreau, să prindă cîte-o gîză, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia spăla grîul învălurat de toamnă. C. PETRESCU, A. 150. Aurul învălurat al grîului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridicături de același nivel, cu încrețituri, cutat. Regiunea învălurată a dealurilor. – Variante: învălurít, -ă, vălurát, -ă (MACEDONSKI, O. III 21), vălurít, -ă (DUMITRIU, V. L. 112) adj.
ÎNVĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
VĂLURÁT, -Ă adj. v. învălurat.
VĂLURÍ vb. IV v. învălura.
VĂLURÍT, -Ă adj. v. învălurat.
învălurá (a ~) vb., ind. prez. 3 învălureáză
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. vălurátă, pl. văluráte
învălurá vb., ind. prez. 1 sg. învăluréz, 3 sg. și pl. învălureáză
învălurát adj. m., pl. învăluráți; f. sg. învălurátă, pl. învăluráte
vălurát adj. m., pl. văluráți; f. sg. vălurátă, pl. văluráte
ÎNVĂLURÁ vb. v. undui.
ÎNVĂLURÁT adj. 1. v. unduios. 2. v. accidentat.
VĂLURÁT adj. v. unduios.
A ÎNVĂLURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri
A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri
ÎNVĂLURÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNVĂLURA și A SE ÎNVĂLURA. 2) (despre relief) Care are multe ridicături, asemănătoare valurilor. /v. a (se) învălura
învălurat a. agitat (de valuri).
ÎNVĂLURA vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.)
ÎNVĂLURAT adj. 1. unduios, vălurat, văluros. (O apă ~.) 2. (GEOGR.) accidentat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)
VĂLURAT adj. învălurat, unduios, văluros. (O apă ~.)
vălurít, -ă, văluriți, -te, adj. – (reg.) Decorat în valuri (Bilțiu, 2010). – Var. a lui vălurat (< val, valuri) (DEX, MDA).

vălurit dex

Intrare: învălurat
vălurit adjectiv
învălurit adjectiv
vălurat adjectiv
învălurat adjectiv
Intrare: vălurat
vălurat adjectiv
vălurit adjectiv
Intrare: învălura
văluri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
învălura conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv