vălurire definitie

2 intrări

14 definiții pentru vălurire

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1).
ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).
VĂLURÍRE, văluriri, s. f. Formare de ondulații pe suprafața părții carosabile a unei șosele. – Din valuri (pl. lui val1).
ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor. ▭ Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: vălurí (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.
VĂLURÍ vb. IV v. învălura.
învălurá (a ~) vb., ind. prez. 3 învălureáză
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
învălurá vb., ind. prez. 1 sg. învăluréz, 3 sg. și pl. învălureáză
văluríre s. f., g.-d. art. vălurírii; pl. văluríri
ÎNVĂLURÁ vb. v. undui.
A ÎNVĂLURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri
A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri
ÎNVĂLURA vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.)

vălurire dex

Intrare: vălurire
vălurire substantiv feminin
Intrare: învălura
văluri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
învălura conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv