vălug definitie

9 definiții pentru vălug

VĂLÚG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. văpaiță. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71.
vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi
vălúg s. n., pl. vălúge/vălúguri
vălúg s. m., pl. vălúgi
VĂLÚG s. v. crâng, fachie, prâsnel.
vălúg (-gi), s. m.1. Volant care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 2. Torță, făclie. – Var. 2 văluț. Sb. valjuga (Candrea). În Olt.
vălug n. 1. prisnelul morii de vânt (în Oltenia); 2. fachie. [Tras din val].
vălóg și -úg m. (sîrb. valjuga și valjak, bg. valek, valĭak, rut. valók, valk, rus. válik, tăvăluc. V. tăvăluc și val 1). Vest. Tăvăluc, sul (de ex., un sul de stuf de aprins noaptea ca să atragĭ peștiĭ, adică fachie). Fusu vertical al moriĭ de vînt, fusu băgat în peatra rîșnitoare.
vălug s. v. CRÎNG. FACHIE. PRÎSNEL.

vălug dex

Intrare: vălug
vălug 3 pl. -i substantiv masculin
vălug 2 pl. -uri substantiv neutru
vălug 1 pl. -e substantiv neutru