vălmășit definitie

29 definiții pentru vălmășit

ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.
ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși.
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv).
ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.
ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășát, -ă adj.] – V. învălmăși.
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv).
ÎNVĂLMĂȘÁT, -Ă adj. v. învălmășit.
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmășí (PISCUPESCU, O. 1) vb. IV.
ÎNVĂLMĂȘÍT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Amestecat, aruncat de-a valma, în neorînduială, în dezordine; îngrămădit, îmbulzit. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat, răvășit. Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre gînduri, minte) Zăpăcit, tulburat, buimăcit, încurcat, dezorientat, confuz. Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ (Adverbial) Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. – Variante: învălmășát, -ă (SADOVEANU, O. VI 29, ODOBESCU, S. II 6), vălmășít, -ă (BENIUC, V. 79, MACEDONSKI, O. III 48) adj.[1]
VĂLMĂȘÍ vb. IV v. învălmăși.
VĂLMĂȘÍT, -Ă adj. v. învălmășit.
învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 să învălmășeáscă
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
învălmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășeáscă
învălmășít adj. m., pl. învălmășíți; f. sg. învălmășítă, pl. învălmășíte
vălmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vălmășeáscă
ÎNVĂLMĂȘÍ vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.)
VĂLMĂȘÍ vb. v. învălmăși.
A ÎNVĂLMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag
A SE ÎNVĂLMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag
învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].
învălmășit a. foarte confuz: mintea ’mi arde ’nvălmășită.
învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc.
învălmășít, -ă adj. Amestecat în grămadă. – Și vălm-
vălmășeală, -ésc, V. învălm-.
ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întîmplare.)
vălmăși vb. v. ÎNVĂLMĂȘI.

vălmășit dex

Intrare: învălmăși
vălmăși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
învălmăși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: vălmăși
vălmăși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: învălmășit
învălmășat adjectiv
vălmășit adjectiv
învălmășit adjectiv
Intrare: vălmășit
vălmășit adjectiv