vălătáș, vălătașuri, s.n. – (reg.) Tragere la răspundere: „Mult îmi faceți vălătaș” (Bârlea, 1924, II: 268). – Din magh. vallatas „interogatoriu; instrucție” (MDA).

vălătáș, -uri, s.n. – Tragere la răspundere: „Mult îmi faceți vălătaș” (Bârlea 1924 II: 268). – Din vălaș + -taș.