Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 743413:

vălărésc v. intr. (cp. cu alb. vălĭamări, înfrățire, vălĭá, frate de cruce). Munt. Mold. Umblu cîntînd cu lăutariĭ la Paște (în Munt. și la sfîntu Ioan) pe la casele în care-s flăcăĭ și fete de horă ca să strîngă banĭ pentru plata lăutarilor. Se cîntă și pe la alte case (pe la boĭerĭ), ĭar camărașu (casieru) pune baniĭ într’o căldăruță cu busuĭoc.

vălărire definitie

vălărire dex