Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru vălăcăi

VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se văita, a se văicări. Ce te vălăcăiești, mă creștine? MAT. FOLK. 678.
VĂLĂCĂÍ, vălăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A se văita. – Din valeu.
VĂLĂCĂÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
vălăcăi vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

vălăcăi definitie

vălăcăi dex

Intrare: vălăcăi
vălăcăi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv