VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.

VĂITĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văităreți, -e, adj. (Rar.) Văitător. – Văita + suf. -ăreț.

VĂITĂRÉȚ adv. Cu glas plîngător, plîngăreț. Moș Costache vorbi văităreț. CĂLINESCU, E. O. II 200.

văităréț (rar) (văi-) adj. m., pl. văităréți; f. văităreáță, pl. văităréțe

văităréț adj. m., pl. văităréți; f. sg. văităreáță, pl. văităréțe

VĂITĂRÉȚ adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.

văităreț adj. v. PLÎNGĂCIOS. PLÎNGĂREȚ. SCÎNCIT. SMIORCAIT. VĂICĂREȚ.