Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru v─âiet─âtur─â

VĂIETĂTÚRĂ s. f. v. văitătură.
V─éIT─éT├ÜR─é, v─âit─âturi, s. f. V─âitare. [Var.: v─âiet─ât├║r─â s. f.] ÔÇô V─âita + suf. -─âtur─â.
VĂIETĂTÚRĂ s. f. v. văitătură.
V─éIT─éT├ÜR─é, v─âit─âturi, s. f. V─âitare. [Var.: v─âiet─ât├║r─â s. f.] ÔÇô V─âita + suf. -─âtur─â.
VĂIETĂTÚRĂ s. f. v. văitătură.
V─éIT─éT├ÜR─é, v─âit─âturi, s. f. (╚śi ├«n forma v─âiet─âtur─â) V─âitare, lamentare, t├«nguire. Printre v─âit─âturi le ia gologanii. STANCU, D. 354. V─âiet─âtur─â unui p─ârinte Din orice parte-╚Ťi iese nainte. V─éC─éRESCU, P. 481. ÔÇô Variant─â: v─âiet─ât├║r─â s. f.
v─âit─ât├║r─â (v─âi-) s. f., g.-d. art. v─âit─ât├║rii; pl. v─âit─ât├║ri
v─âit─ât├║r─â/v─âiet─ât├║r─â s. f., g.-d. art. v─âit─ât├║rii/v─âiet─ât├║rii; pl. v─âit─ât├║ri/v─âiet─ât├║ri
VĂITĂTÚRĂ s. v. văitat.
VĂITĂTÚRĂ ~i f. Sunet plin de jale; vaiet; văicăreală; tânguire. [G.-D. văităturii] /a se văita + suf. ~tură
v─â─şet─ât├║r─â f., pl. ─ş. Cant. Va─şet.
V─éIT─éTUR─é s. boceal─â, bocire, bocit, c─âinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamenta╚Ťie, pl├«ngere, pl├«ns, t├«nguial─â, t├«nguire, t├«nguit, v─âitare, v─âitat, (pop., fam. ╚Öi peior.) v─âic─âreal─â, (pop.) jeluial─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ol─âl─âire, (reg.) v─âierare, v─âierat, (├«nv.) obidire, olec─âire. (Las─â ~!)

V─âiet─âtur─â dex online | sinonim

V─âiet─âtur─â definitie

Intrare: v─âit─âtur─â
v─âiet─âtur─â substantiv feminin
v─âit─âtur─â substantiv feminin
  • silabisire: v─âi-t─â-tu-r─â