văierat definitie

14 definiții pentru văierat

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VĂIERÁ, vaier, vb. I. Refl. A se văita. Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.
VĂIERÁT, -Ă, văierați, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, care se vaită toată ziua; nemernic, becisnic. (Substantivat) Unde-i carul, Unde-s boii? Nemernicule, văieratule, prăpăditule, bețivule! RETEGANUL, P. I 7.
VĂIERÁT2, -Ă, văierați, -te, adj. (Rar) Care se vaieră, se tânguiește. – V. văiera.
VĂIERÁT1 s. n. (Rar) Văierare. – V. văiera.
văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere
văierá vb., ind. prez. 1 váier, 1 pl. văierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. váiere
VĂIERÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
VĂIERÁT s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.
2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.
văiera vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.
văierat s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

văierat dex

Intrare: văiera
văiera reflexiv conjugarea I grupa I verb
  • silabisire: vă-ie-ra
Intrare: văierat (adj.)
văierat 1 adj. adjectiv
Intrare: văierat (s.n.)
văierat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular