văierare definitie

2 intrări

16 definiții pentru văierare

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.
VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VĂIERÁRE, văierări, s. f. (Reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.
VĂIERÁ, vaier, vb. I. Refl. A se văita. Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.
VĂIERÁRE, văierări, s. f. Acțiunea de a se văiera; strigăt de durere, vaiet. S-aud văierări și zăngăt pe-aproape de arme. COȘBUC, AE. 36.
văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere
văieráre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierắrii; pl. văierắri
văierá vb., ind. prez. 1 váier, 1 pl. văierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. váiere
văieráre s. f., g.-d. art. văierării; pl. văierări
VĂIERÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
VĂIERÁRE s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.
2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.
văiera vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.
văierare s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

văierare dex

Intrare: văiera
văiera reflexiv conjugarea I grupa I verb
  • silabisire: vă-ie-ra
Intrare: văierare
văierare substantiv feminin
  • silabisire: vă-ie-ra-re