văiera definitie

9 definiții pentru văiera

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
VĂIERÁ, vaier, vb. I. Refl. A se văita. Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.
văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere
văierá vb., ind. prez. 1 váier, 1 pl. văierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. váiere
VĂIERÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.
2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.
văiera vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

văiera dex

Intrare: văiera
văiera reflexiv conjugarea I grupa I verb
  • silabisire: vă-ie-ra