văicăreală definitie

10 definiții pentru văicăreală

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.
VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. Acțiunea de a se văicări și rezultatul ei; tînguire, lamentare. Un val de văicăreală și o poveste întreagă porniră deodată. GALACTION, O. I 82. De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. REBREANU, R. II 104. N-o să mai pot suporta văicărelile celor tinere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 32.
văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
văicăreálă s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli
VĂICĂREÁLĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
VĂICĂREÁLĂ ~éli f. Sunet plin de jale; văitătură; tânguială. /a se văicări + suf. ~eală
văĭcăreálă f., pl. elĭ. Iron. Vaĭet plicticos și ridicul.
văicărea s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.
văicăreală, văicăreli s. f. (pop.) tânguire, lamentare

văicăreală dex

Intrare: văicăreală
văicăreală substantiv feminin