VĂIȘOÁRĂ s. f. v. vălișoară.

VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară.

VĂIȘOÁRĂ s. f. v. vălișoară.

VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică. [Var.: văișoáră s. f.] – Vale + suf. -ișoară.

VĂIȘOÁRĂ, văișoare, s. f. Diminutiv al lui vale. Știe moșul o cărăruie printre dealuri și prin niște văișoare. CAMILAR, N. I 328.

VĂLIȘOÁRĂ, vălișoare, s. f. Vălicică.

vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre

vălișoáră s. f., g.-d. art. vălișoárei; pl. vălișoáre

VĂLIȘOÁRĂ s. (GEOGR.) vălicică.

VĂLIȘOARĂ s. (GEOGR.) vălicică.