văduvire definitie

2 intrări

19 definiții pentru văduvire

VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi.
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. – V. văduvi.
VĂDUVÍ, văduvesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A face să devină văduv, a lăsa văduv (sau văduvă). Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția. NECULUȚĂ, Ț. D. 41. Îndărăt cu potera, Că-ți văduvesc cucoana. MAT. FOLK. 383. ◊ Refl. Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? BIBICESCU, P. P. 345. ◊ Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi de ceva. Curtea noastră-oi părăsi, Pe mama oi văduvi. BIBICESCU, P. P. 303. 2. Intranz. A rămîne, a deveni văduv (sau văduvă). Văduvind tinerica, Părinții ei o luară. PANN, P. V. II 84. Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească. ALECSANDRI, P. P. 181. ♦ A trăi în văduvie, a duce viață de văduv. A lăsat.... la ceasul morții ei și cu jurămînt ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească. ISPIRESCU, L. 306.
VĂDUVÍRE s. f. (Rar) Văduvie. (Fig.) O moarte nendurată a vrut a-l secera Și muzele vor plînge, rămase-n văduvire. MACEDONSKI, O. I 43.
văduví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 să văduveáscă
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
văduví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvésc, imperf. 3 sg. văduveá; conj. prez. 3 sg. și pl. văduveáscă
văduvíre s. f., g.-d. art. văduvírii
VĂDUVÍ vb. (Mold. și Bucov.) a vădăni. (~ de peste un an.)
VĂDUVÍ vb. v. lipsi.
VĂDUVÍRE s. v. văduvie.
A VĂDUVÍ ~ésc 1. tranz. (persoane) 1) A face să rămână văduv (sau văduvă). 2) fig. A lipsi de îngrijire; a lăsa în voia soartei. 2. intranz. 1) A rămâne văduv (sau văduvă). 2) A fi văduv. /Din văduv
văduvì v. a rămânea văduv.
văduvésc v. tr. (d. văduvă). Fac văduv orĭ văduvă: războĭu văduvise multe femeĭ. Fig. Lipsesc, despoĭ: România șĭ-a reluat provinciile de care era văduvită. V. intr. Trăĭesc văduv: mulțĭ anĭ a văduvit.
văduvi vb. v. LIPSI.
VĂDUVI vb. (Mold. și Bucov.) a vădăni. (~ de peste un an.)
văduvire s. v. VĂDUVIE.

văduvire dex

Intrare: văduvi
văduvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: văduvire
văduvire substantiv feminin (numai) singular