văduvioară definitie

8 definiții pentru văduvioară

VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -4ioară.
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă; văduviță (1). 2. Pește teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă și verzui sau albăstrui pe spate; văduviță (2) (Leuciscus idus). – Văduvă + suf. -ioară.
VĂDUVIOÁRĂ, văduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui văduvă. Eu eram gînditor, trist și sentimental, și rănit de privirea vicleană a văduvioarei. SADOVEANU, O. VIII 12. Cînd se-nvîrtea în loc ținînd pe văduvioară de mijloc strînsă la piept, ai fi zis că vîntul îi poartă. GANE, N. II 194. 2. Pește asemănător cu crapul, cu capul mai mic decît acesta, cu botul prelung, cu corpul de culoare negricioasă-albăstrie pe spate (Idus melanotus).
văduvioáră (pop.) (-vioa-) s. f., g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
văduvioáră s. f. (sil. -vioa-), g.-d. art. văduvioárei; pl. văduvioáre
VĂDUVIOÁRĂ s. 1. văduviță. (O ~ încă tânără.) 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduviță.
VĂDUVIOÁRĂ ~e f. Pește dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi de culoare brună-verzuie sau albăstrie. /văduvă + suf. ~oară
VĂDUVIOA s. 1. văduviță. (O ~ încă tînără.) 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduviță.

văduvioară dex

Intrare: văduvioară
văduvioară substantiv feminin admite vocativul
  • silabisire: vă-du-vioa-ră